Google Website Translator Gadget

vineri, 1 iulie 2011

Legea 321/2009 privind comercializarea produselor alimentare

Parlamentul României adoptă prezenta lege:

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. — Prin prezenta lege se reglementează condiţiile de exercitare a activităţii contractuale de comercializare a produselor alimentare.
Art. 2. — (1) Prevederile prezentei legi se aplică tuturor persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară relaţii comerciale cu produse alimentare.
(2)În înţelesul prezentei legi termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează:
1. produs alimentar — orice substanţă sau produs, indiferent dacă este prelucrat, parţial prelucrat sau neprelucrat, destinat sau prevăzut în mod rezonabil a fi ingerat de oameni, conform prevederilor art. 2 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European şi al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor şi a cerinţelor generale ale legislaţiei alimentare, de instituire a Autorităţii Europene pentru Siguranţa Alimentară şi de stabilire a procedurilor în domeniul siguranţei
produselor alimentare, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 31 din 1 februarie 2002, cu modificările şi completările ulterioare;
2. produs alimentar proaspăt — alimentul care nu este conservat prin sterilizare, deshidratare, congelare sau afumare;
3. produs alimentar congelat — alimentul care necesită temperaturi de păstrare sub minus 7 grade Celsius;
4. relaţii comerciale — activitatea de vânzare şi/sau cumpărare a produselor alimentare;
5. consumator — orice persoană fizică sau juridică ce cumpără, dobândeşte, utilizează şi consumă produse alimentarein afara activităţii profesionale;
6. comerciant — persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de comercializare directă către consumator a produselor alimentare;
7. furnizor — persoana fizică sau juridică autorizată să desfăşoare activităţi de producţie, procesare sau distribuţie a produselor alimentare,în vederea comercializării acestora;
8. cost de producţie — cheltuielile directe şi indirecte de producţie repartizate raţional asupra produselor fabricate, lucrărilor executate şi serviciilor prestate;
9. preţ de listă la furnizor — preţul unitar net pentru fiecare produs oferit spre vânzare de către furnizor;
10. discount — avantajul financiar direct, oferit de către furnizor comerciantului, aplicat procentual la preţul de listă la furnizor;
11. cost de achiziţie la comerciant — preţul unitar net care apare în factura de achiziţie, obţinut prin scăderea discountului oferit de furnizor, la care se adaugă cheltuielile directe specifice revânzării şi costurile serviciilor prestate de comerciant furnizorului;
12. vanzarein pierdere — orice vânzare la un preţ inferior costului de achiziţie;
13. preţ de achiziţie la consumator — costul de achiziţie la comerciant majorat cu adaosul comercial şi TVA;
14. listarea produsului — obligaţia asumată de comerciant de a punein vânzare directă către consumator tipurile de produse oferite de furnizor prin contractul comercial;
15. delistarea —incetarea punerii în vânzare directă de către comerciant a produselor oferite de furnizor prin contractul comercial.

(3) Relaţiile comerciale dintre furnizori şi comercianţi sunt stabilite prin încheierea unui contract negociat în prealabil de către părţi, care respectă legislaţia în vigoare şi dispoziţiile prevăzute de prezenta lege.

CAPITOLUL II
Protecţia împotriva înţelegerilor şi practicilor anticoncurenţiale

Art. 3. — Părţile nu se pot obliga reciproc, direct sau indirect, să cumpere sau să vândă produse sau servicii de la sau către un terţ.
Art. 4. — (1) Este interzis oricărui comerciant să solicite şi să încaseze de la furnizor plata de servicii care nu au legătură directă cu operaţiunea de vânzare şi care nu sunt cuprinse în costul de achiziţie.
(2) Este interzis oricărui comerciant să solicite şi să încaseze de la furnizor plata unor servicii legate de extinderea reţelei de distribuţie a comerciantului, amenajările spaţiilor de vânzare ale comerciantului sau de operaţiunile şi evenimentele de promovare a activităţii şi imaginii comerciantului.

Art. 5. — Este interzis oricărui comerciant să ofere sau să vândă produse în pierdere, cu excepţia situaţiilor prevăzute de Ordonanţă Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 6. — Este interzis oricărui comerciant să solicite furnizorului să nu vândă altor comercianţi aceleaşi produse la un cost de achiziţie mai mic sau egal cu cel cu care a achiziţionat produsele respective.

Art. 7. — (1) Cu excepţia situaţiei în care delistarea se datorează culpei contractuale a furnizorului, delistarea de către comerciant a unui produs al furnizorului trebuie să se realizeze prin notificare scrisă prealabilă, cu două luni înaintea datei delistarii.
(2) Delistarea unilaterală obligă comerciantul la restituirea integrală a sumei de bani încasate de acesta de la furnizor pentru asumarea obligaţiei contractuale privind listarea.
(3) Comerciantul poate refuza recepţia mărfii în condiţiile în care aceasta nu îndeplineşte condiţiile legale de comercializare, cantităţile prevăzute în contract sau în comandă ori termenele de livrare, notificând în scris furnizorului motivul refuzului recepţiei produselor,în termen de maximum 24 de ore,în caz contrar marfa fiind considerată acceptată.
(4)În cazul în care părţile convin prin contract ca recepţia cantitativă şi calitativă să fie făcută ulterior momentului livrării, documentul de recepţie va fi transmis în formă scrisă furnizoruluiin maximum 48 de ore de la momentul punerii la dispoziţia comerciantului a mărfii.

CAPITOLUL III
Obligaţiile de plată între comerciant şi furnizorul de produse alimentare

Art. 8. — Plata între comerciant şi furnizor se face la data convenită de partiin contract, astfel:
a) pentru produsele alimentare proaspete termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate şi livrate nu poate fi mai mare de 12 zile;
b) pentru produsele alimentare congelate termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate şi livrate nu poate fi mai mare de 20 de zile;
c) pentru produsele alimentare, altele decât cele prevăzute la lit. a) şi b), termenul de plată al comerciantului către furnizor pentru produsele contractate şi livrate nu poate fi mai mare de 35 de zile.

Art. 9. —In cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a unei obligaţii contractuale de către una dintre părţi, acestea pot stabili în contract plata unor penalităţi de către partea în culpă, egale pentru părţi, cuantumul acestora fiind negociat la dataincheierii contractului.

Art. 10. —In cazul în care plata nu se efectuează la termenul stabilit, debitorul este pus în întârziere fără nicio altă formalitate şi plăteşte de la acel termen o penalitate zilnică egală cu dublul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României, calculată la suma datorată.

CAPITOLUL IV
Sancţiuni

Art. 11. — (1) Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:
a) nerespectarea dispoziţiilor art. 3—6 se sancţionează cu amendă de la 100.000 lei la 150.000 lei,în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii concurenţei nr. 21/1996, republicată;
b) nerespectarea dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8, 10 şi art. 13 alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei,în măsura în care nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 21/1996, republicată.
(2) Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la alin. (1) se fac de către:
a) organele de control abilitate ale Ministerului Finanţelor Publice, pentru cele prevăzute la art. 5 şi art. 13 alin. (2);
b) organele de control abilitate ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor, pentru cele prevăzute la art. 3, 4, 6, art. 7 alin. (1) şi (3), art. 8, 10 şi art. 13 alin. (2).

Art. 12. — Prevederile prezentei legi referitoare la contravenţii se completează cu dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL V
Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 13. — (1) Contractele în desfăşurare ale căror termene şi condiţii sunt contrare prevederilor prezentei legi vor fi modificate corespunzatorin termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Pentru a verifica desfăşurarea relaţiilor comerciale dintre comerciant şi furnizor, reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor şi cei ai Ministerului Finanţelor Publice pot solicita toate documentele care stau la baza desfăşurării acestor relaţii comerciale.

Art. 14. — Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.

p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
IOAN OLTEAN
PREŞEDINTELE SENATULUI
MIRCEA-DAN GEOANA
Bucureşti, 15 octombrie 2009.
Nr. 321.

Niciun comentariu: