Valoare tichet de masa
Pentru semestrul II al anului 2010, incepand cu luna septembrie, valoarea nominala a unui tichet de masa, se mentine la nivelul ultimei valori nominale indexate de 8,72 lei.
București, 1 septembrie 2010.
Nr. 79.
GUVERNUL ROMÂNIEI O R D O N A N Ț Ă D E U R G E N Ț Ă
pentru modificarea art. 7 alin. (1) pct. 2 subpct. 2.1 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, precum și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale
Luând în considerare recomandările organizațiilor financiare internaționale de a elabora și aplica măsuri în vederea menținerii sustenabilității bugetelor de asigurări sociale, pe fondul persistenței efectelor crizei economico-financiare asupra pieței muncii din România, în vederea luării de măsuri imediate cu impact asupra bugetului, cu efecte pe termen mediu și lung, în scopul reducerii riscului unui dezechilibru bugetar major, precum și a deficitului bugetar, pentru a asigura o bună desfășurare a activității de colectare a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat și la
bugetul asigurărilor pentru șomaj și pentru evitarea apariției unor blocaje în acest proces generate de depunerea de către un număr mare de persoane a declarațiilor de asigurare la aceste sisteme de asigurări, întrucât nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea consecințe negative asupra gradului de colectare a contribuțiilor sociale la buget, deoarece aceste împrejurări vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare, se impune adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor măsuri în vederea evitării disfuncționalităților în colectarea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.
Art. I. — La articolul 7 alineatul (1) punctul 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, subpunctul 2.1 se modifică și va avea următorul cuprins:
„2.1. Orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:
a) beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;b) în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
c) plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură;
d) plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.”
Art. II. — Articolul III din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010,
se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. III. — (1) Orice venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, se impozitează cu cota de impozit pe venit.
(2) În sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor pentru șomaj, prin venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele venituri realizate din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și
completările ulterioare, și/sau venituri rezultate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil. Asupra acestor venituri se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj.
(3) Persoanele fizice care realizează venituri de natură profesională, pentru care, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se datorează și se plătește contribuția individuală de asigurări sociale și contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, sunt considerate asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,
precum și în sistemul asigurărilor pentru șomaj și beneficiază
de prestațiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și de indemnizație de șomaj în condițiile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Prevederile alin. (3) cu privire la statutul de asigurat obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru șomaj nu se aplică persoanelor pentru care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se prevede, potrivit Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, că asigurarea în sistemul asigurărilor pentru șomaj este facultativă și care dețin statutul de asigurat în acest sistem în temeiul unui
contract de asigurare pentru șomaj, cu excepția cazului în care aceste persoane renunță la contractul de asigurare.
(5) Persoanelor asigurate în alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, și persoanelor care au calitatea de pensionari nu le sunt aplicabile prevederile alin. (2).
(6) Persoanele care, în mod ocazional, realizează, pe lângă veniturile de natură salarială, și venituri de natură profesională definite la art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, nu datorează contribuțiile individuale și pentru aceste venituri de natură profesională.
(7) Persoanele care, în mod ocazional, realizează exclusiv venituri de natură profesională definite la art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare,datorează contribuțiile prevăzute la alin. (2). În această situație baza de calcul anuală nu poate depăși de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(8) Persoanele care realizează, cu caracter de regularitate, pe lângă veniturile de natură salarială, și venituri de natură profesională definite la art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, datorează contribuțiile individuale și pentru aceste venituri de natură profesională la baza de calcul astfel cum este prevăzută
la alin. (17).
(9) Persoanele care realizează, cu caracter de regularitate, exclusiv venituri de natură profesională definite la art. 7 alin. (1) pct. 131din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, datorează contribuțiile prevăzute la alin. (2) la baza de calcul astfel cum este prevăzută la alin. (17).
(10) În sensul alin. (6) și (7), prin venituri realizate în mod ocazional se înțelege acele venituri realizate ca urmare a desfășurării unei activități, în mod sporadic, fără a avea un caracter de regularitate.
(11) Obligația declarării, calculării, reținerii și plății contribuțiilor individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj, corespunzătoare veniturilor prevăzute la alin. (2), revine plătitorului de venit.
(12) Prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la obligațiile angajatorilor în ceea ce privește declararea, calcularea, reținerea și plata contribuțiilor de asigurări sociale, respectiv a contribuțiilor de asigurări pentru șomaj, precum și sancțiunile corelative în cazul nerespectării acestora se aplică în mod corespunzător și
obligației prevăzute la alin. (11).
(13) Plătitorii de venit au obligația de a depune, lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile de natură profesională, câte o declarație privind evidența nominală a persoanelor care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială.
(14) Declarațiile prevăzute la alin. (13) se depun la casele teritoriale de pensii, respectiv la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, precum și a municipiului București, în a căror rază teritorială își are sediul plătitorul de venit.
(15) Plătitorii de venit nu au obligația declarării, calculării, reținerii și plății contribuțiilor individuale de asigurări pentru șomaj și de asigurări sociale, corespunzătoare veniturilor profesionale plătite, persoanelor prevăzute la alin. (4) care dețin statutul de asigurat în temeiul unui contract de asigurare pentru șomaj, precum și persoanelor prevăzute la alin. (5), după caz.
(16) Persoanele prevăzute la alin. (3) au obligația de a dovedi plătitorului de venit că fac parte din categoria persoanelor prevăzute la alin. (4) care dețin statutul de asigurat în temeiul unui contract de asigurare pentru șomaj, precum și din categoria celor prevăzute la alin. (5).
(17) Baza lunară de calcul la care se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj este:
a) venitul brut diminuat cu cota de cheltuială prevăzută la art. 50 alin. (1) lit. a) sau, după caz, la art. 50 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile din drepturi de autor și drepturi conexe;
b) venitul brut, pentru veniturile din activitatea desfășurată în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil.
(18) Baza lunară de calcul la care se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj nu poate depăși în cursul unei luni calendaristice echivalentul a de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(19) Cotele contribuțiilor individuale prevăzute la alin. (2) sunt cele stabilite de legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru contribuția individuală de asigurări sociale și pentru contribuția individuală de asigurări pentru șomaj.
(20) Persoanele care realizează veniturile prevăzute la alin. (2) datorează contribuția individuală de asigurări sociale și dacă se regăsesc în situația menționată la art. 5 alin. (1) pct. I și II din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
(21) Persoanele care realizează veniturile prevăzute la alin. (2) datorează contribuția individuală de asigurări pentru șomaj și în situația în care se regăsesc la art. 19 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
(22) Contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj se virează în conturi distincte stabilite cu această destinație și comunicate de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
(23) Pentru perioadele în care s-au datorat și s-au plătit contribuțiile individuale de asigurări sociale, numărul de puncte realizat lunar în sistemul public de pensii se calculează potrivit art. 78 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care se aplică coeficientul rezultat ca raport între cota de contribuție individuală de asigurări sociale și cota de
contribuție de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiții normale.
(24) Pentru persoanele care realizează venituri de natură profesională prevăzute la alin. (2), stagiul de cotizare în sistemul public de pensii se constituie din toate perioadele pentru care s-a datorat și s-a plătit contribuția individuală de asigurări sociale, conform prezentei ordonanțe de urgență.
(25) Perioadele în care s-au datorat și s-au plătit contribuțiile individuale de asigurări pentru șomaj în conformitate cu prevederile prezentului articol constituie stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj.
(26) Veniturile de natură profesională prevăzute la alin. (2) pentru care se datorează și se plătesc contribuțiile individuale de asigurări pentru șomaj se iau în calcul la stabilirea cuantumului indemnizației de șomaj, potrivit legii, prin aplicarea asupra acestora a unui coeficient rezultat ca raport între cota de contribuție individuală de asigurări pentru șomaj și cota de
contribuție datorată la bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit
legii, de către persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru șomaj.
(27) Sumele reprezentând contribuții achitate în plus ca urmare a depășirii plafonului prevăzut la alin. (18) se restituie sau se compensează, la cererea asiguratului, depusă la casele teritoriale de pensii, respectiv la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București. Aceste instituții au obligația de a transmite cererile asiguraților către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și,
după caz, la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Restituirea și/sau compensarea se fac de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și, după caz, de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin structurile lor teritoriale, în conformitate cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(28) În măsura în care aplicarea prezentelor prevederi impune emiterea de instrucțiuni cu privire la contribuția individuală de asigurări sociale, respectiv contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, acestea vor fi emise prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice.”
Art. III. — (1) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică pentru veniturile de natura celor prevăzute la art. II din prezenta ordonanță de urgență, plătite după data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj plătite anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, în baza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale și a Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 791/2010, sunt considerate obligații
achitate și nu mai fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Perioada pentru care persoanele prevăzute la art. III din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 au datorat și au
plătit contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări
de șomaj, potrivit prevederilor legale în vigoare până la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, constituie
stagiu de cotizare în aceste sisteme de asigurări.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de
urgență se abrogă anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului
nr. 791/2010 pentru modificarea și completarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precum
și pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 3 august
2010.
(5) Orice dispoziții contrare prezentei ordonanțe de urgență
se abrogă.
Art. IV. — Modelul declarațiilor privind evidența nominală a
persoanelor care realizează venituri de natură profesională,
altele decât cele de natură salarială, se aprobă în termen de
maximum 5 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe
de urgență, prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției
sociale.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 638/10.IX.2010
5
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul finanțelor publice,
Gheorghe Ialomițianu
Ministrul muncii, familiei și protecției sociale,
Ioan Nelu Botiș
București, 8 septembrie 2010.
Nr. 82.
www.CodFiscal.net
Nr. 79.
GUVERNUL ROMÂNIEI O R D O N A N Ț Ă D E U R G E N Ț Ă
pentru modificarea art. 7 alin. (1) pct. 2 subpct. 2.1 din Legea nr. 571/2003
privind Codul fiscal, precum și pentru modificarea art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale
Luând în considerare recomandările organizațiilor financiare internaționale de a elabora și aplica măsuri în vederea menținerii sustenabilității bugetelor de asigurări sociale, pe fondul persistenței efectelor crizei economico-financiare asupra pieței muncii din România, în vederea luării de măsuri imediate cu impact asupra bugetului, cu efecte pe termen mediu și lung, în scopul reducerii riscului unui dezechilibru bugetar major, precum și a deficitului bugetar, pentru a asigura o bună desfășurare a activității de colectare a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat și la
bugetul asigurărilor pentru șomaj și pentru evitarea apariției unor blocaje în acest proces generate de depunerea de către un număr mare de persoane a declarațiilor de asigurare la aceste sisteme de asigurări, întrucât nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea consecințe negative asupra gradului de colectare a contribuțiilor sociale la buget, deoarece aceste împrejurări vizează interesul public și constituie elementele unei situații extraordinare, ce nu suferă amânare, se impune adoptarea de măsuri imediate pentru reglementarea unor măsuri în vederea evitării disfuncționalităților în colectarea contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat și la bugetul asigurărilor pentru șomaj, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată, Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.
Art. I. — La articolul 7 alineatul (1) punctul 2 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările și completările ulterioare, subpunctul 2.1 se modifică și va avea următorul cuprins:
„2.1. Orice activitate poate fi reconsiderată ca activitate dependentă dacă îndeplinește cel puțin unul dintre următoarele criterii:
a) beneficiarul de venit se află într-o relație de subordonare față de plătitorul de venit, respectiv organele de conducere ale plătitorului de venit, și respectă condițiile de muncă impuse de acesta, cum ar fi: atribuțiile ce îi revin și modul de îndeplinire a acestora, locul desfășurării activității, programul de lucru;b) în prestarea activității, beneficiarul de venit folosește exclusiv baza materială a plătitorului de venit, respectiv spații cu înzestrare corespunzătoare, echipament special de lucru sau de protecție, unelte de muncă sau altele asemenea și contribuie cu prestația fizică sau cu capacitatea intelectuală, nu și cu capitalul propriu;
c) plătitorul de venit suportă în interesul desfășurării activității cheltuielile de deplasare ale beneficiarului de venit, cum ar fi indemnizația de delegare-detașare în țară și în străinătate, precum și alte cheltuieli de această natură;
d) plătitorul de venit suportă indemnizația de concediu de odihnă și indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, în contul beneficiarului de venit.”
Art. II. — Articolul III din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 431 din 28 iunie 2010,
se modifică și va avea următorul cuprins:
„Art. III. — (1) Orice venituri de natură profesională, altele decât cele salariale, se impozitează cu cota de impozit pe venit.
(2) În sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor pentru șomaj, prin venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, se înțelege acele venituri realizate din drepturi de autor și drepturi conexe definite potrivit art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și
completările ulterioare, și/sau venituri rezultate din activități profesionale desfășurate în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil. Asupra acestor venituri se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj.
(3) Persoanele fizice care realizează venituri de natură profesională, pentru care, potrivit prezentei ordonanțe de urgență, se datorează și se plătește contribuția individuală de asigurări sociale și contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, sunt considerate asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale,
precum și în sistemul asigurărilor pentru șomaj și beneficiază
de prestațiile prevăzute de Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și de indemnizație de șomaj în condițiile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.
(4) Prevederile alin. (3) cu privire la statutul de asigurat obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru șomaj nu se aplică persoanelor pentru care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se prevede, potrivit Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, că asigurarea în sistemul asigurărilor pentru șomaj este facultativă și care dețin statutul de asigurat în acest sistem în temeiul unui
contract de asigurare pentru șomaj, cu excepția cazului în care aceste persoane renunță la contractul de asigurare.
(5) Persoanelor asigurate în alte sisteme, neintegrate sistemului public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, și persoanelor care au calitatea de pensionari nu le sunt aplicabile prevederile alin. (2).
(6) Persoanele care, în mod ocazional, realizează, pe lângă veniturile de natură salarială, și venituri de natură profesională definite la art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, nu datorează contribuțiile individuale și pentru aceste venituri de natură profesională.
(7) Persoanele care, în mod ocazional, realizează exclusiv venituri de natură profesională definite la art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare,datorează contribuțiile prevăzute la alin. (2). În această situație baza de calcul anuală nu poate depăși de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(8) Persoanele care realizează, cu caracter de regularitate, pe lângă veniturile de natură salarială, și venituri de natură profesională definite la art. 7 alin. (1) pct. 131 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, datorează contribuțiile individuale și pentru aceste venituri de natură profesională la baza de calcul astfel cum este prevăzută
la alin. (17).
(9) Persoanele care realizează, cu caracter de regularitate, exclusiv venituri de natură profesională definite la art. 7 alin. (1) pct. 131din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, datorează contribuțiile prevăzute la alin. (2) la baza de calcul astfel cum este prevăzută la alin. (17).
(10) În sensul alin. (6) și (7), prin venituri realizate în mod ocazional se înțelege acele venituri realizate ca urmare a desfășurării unei activități, în mod sporadic, fără a avea un caracter de regularitate.
(11) Obligația declarării, calculării, reținerii și plății contribuțiilor individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj, corespunzătoare veniturilor prevăzute la alin. (2), revine plătitorului de venit.
(12) Prevederile Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, și ale Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la obligațiile angajatorilor în ceea ce privește declararea, calcularea, reținerea și plata contribuțiilor de asigurări sociale, respectiv a contribuțiilor de asigurări pentru șomaj, precum și sancțiunile corelative în cazul nerespectării acestora se aplică în mod corespunzător și
obligației prevăzute la alin. (11).
(13) Plătitorii de venit au obligația de a depune, lunar, până la data de 25 a lunii următoare celei în care s-au plătit veniturile de natură profesională, câte o declarație privind evidența nominală a persoanelor care realizează venituri de natură profesională, altele decât cele de natură salarială.
(14) Declarațiile prevăzute la alin. (13) se depun la casele teritoriale de pensii, respectiv la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, precum și a municipiului București, în a căror rază teritorială își are sediul plătitorul de venit.
(15) Plătitorii de venit nu au obligația declarării, calculării, reținerii și plății contribuțiilor individuale de asigurări pentru șomaj și de asigurări sociale, corespunzătoare veniturilor profesionale plătite, persoanelor prevăzute la alin. (4) care dețin statutul de asigurat în temeiul unui contract de asigurare pentru șomaj, precum și persoanelor prevăzute la alin. (5), după caz.
(16) Persoanele prevăzute la alin. (3) au obligația de a dovedi plătitorului de venit că fac parte din categoria persoanelor prevăzute la alin. (4) care dețin statutul de asigurat în temeiul unui contract de asigurare pentru șomaj, precum și din categoria celor prevăzute la alin. (5).
(17) Baza lunară de calcul la care se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj este:
a) venitul brut diminuat cu cota de cheltuială prevăzută la art. 50 alin. (1) lit. a) sau, după caz, la art. 50 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, pentru veniturile din drepturi de autor și drepturi conexe;
b) venitul brut, pentru veniturile din activitatea desfășurată în baza contractelor/convențiilor încheiate potrivit Codului civil.
(18) Baza lunară de calcul la care se datorează contribuțiile individuale de asigurări sociale și asigurări pentru șomaj nu poate depăși în cursul unei luni calendaristice echivalentul a de 5 ori salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat și aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
(19) Cotele contribuțiilor individuale prevăzute la alin. (2) sunt cele stabilite de legea bugetului asigurărilor sociale de stat, pentru contribuția individuală de asigurări sociale și pentru contribuția individuală de asigurări pentru șomaj.
(20) Persoanele care realizează veniturile prevăzute la alin. (2) datorează contribuția individuală de asigurări sociale și dacă se regăsesc în situația menționată la art. 5 alin. (1) pct. I și II din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
(21) Persoanele care realizează veniturile prevăzute la alin. (2) datorează contribuția individuală de asigurări pentru șomaj și în situația în care se regăsesc la art. 19 din Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
(22) Contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj se virează în conturi distincte stabilite cu această destinație și comunicate de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
(23) Pentru perioadele în care s-au datorat și s-au plătit contribuțiile individuale de asigurări sociale, numărul de puncte realizat lunar în sistemul public de pensii se calculează potrivit art. 78 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care se aplică coeficientul rezultat ca raport între cota de contribuție individuală de asigurări sociale și cota de
contribuție de asigurări sociale aprobată pentru locurile de muncă în condiții normale.
(24) Pentru persoanele care realizează venituri de natură profesională prevăzute la alin. (2), stagiul de cotizare în sistemul public de pensii se constituie din toate perioadele pentru care s-a datorat și s-a plătit contribuția individuală de asigurări sociale, conform prezentei ordonanțe de urgență.
(25) Perioadele în care s-au datorat și s-au plătit contribuțiile individuale de asigurări pentru șomaj în conformitate cu prevederile prezentului articol constituie stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj.
(26) Veniturile de natură profesională prevăzute la alin. (2) pentru care se datorează și se plătesc contribuțiile individuale de asigurări pentru șomaj se iau în calcul la stabilirea cuantumului indemnizației de șomaj, potrivit legii, prin aplicarea asupra acestora a unui coeficient rezultat ca raport între cota de contribuție individuală de asigurări pentru șomaj și cota de
contribuție datorată la bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit
legii, de către persoanele asigurate în baza contractului de asigurare pentru șomaj.
(27) Sumele reprezentând contribuții achitate în plus ca urmare a depășirii plafonului prevăzut la alin. (18) se restituie sau se compensează, la cererea asiguratului, depusă la casele teritoriale de pensii, respectiv la agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București. Aceste instituții au obligația de a transmite cererile asiguraților către Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și,
după caz, la Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă. Restituirea și/sau compensarea se fac de Casa Națională de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale și, după caz, de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin structurile lor teritoriale, în conformitate cu prevederile
Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
(28) În măsura în care aplicarea prezentelor prevederi impune emiterea de instrucțiuni cu privire la contribuția individuală de asigurări sociale, respectiv contribuția individuală de asigurări pentru șomaj, acestea vor fi emise prin ordin comun al ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al ministrului finanțelor publice.”
Art. III. — (1) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență se aplică pentru veniturile de natura celor prevăzute la art. II din prezenta ordonanță de urgență, plătite după data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări pentru șomaj plătite anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, în baza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale și a Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, aprobate prin
Hotărârea Guvernului nr. 791/2010, sunt considerate obligații
achitate și nu mai fac obiectul prezentei ordonanțe de urgență.
(3) Perioada pentru care persoanele prevăzute la art. III din
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 58/2010 au datorat și au
plătit contribuțiile individuale de asigurări sociale și de asigurări
de șomaj, potrivit prevederilor legale în vigoare până la data
intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, constituie
stagiu de cotizare în aceste sisteme de asigurări.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de
urgență se abrogă anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului
nr. 791/2010 pentru modificarea și completarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul
fiscal, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 44/2004, precum
și pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a
prevederilor art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului
nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003
privind Codul fiscal și alte măsuri financiar-fiscale, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 3 august
2010.
(5) Orice dispoziții contrare prezentei ordonanțe de urgență
se abrogă.
Art. IV. — Modelul declarațiilor privind evidența nominală a
persoanelor care realizează venituri de natură profesională,
altele decât cele de natură salarială, se aprobă în termen de
maximum 5 zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe
de urgență, prin ordin al ministrului muncii, familiei și protecției
sociale.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 638/10.IX.2010
5
PRIM-MINISTRU
EMIL BOC
Contrasemnează:
Ministrul finanțelor publice,
Gheorghe Ialomițianu
Ministrul muncii, familiei și protecției sociale,
Ioan Nelu Botiș
București, 8 septembrie 2010.
Nr. 82.
www.CodFiscal.net
Precizari ale Ministerului Muncii privind depunerea declaratiilor de contributii sociale
Pentru a veni in sprijinul contribuabililor si pentru a preintampina eventuale situatii de genul celor generate de aplicarea OUG nr.58/2010 in luna august 2010 si in virtutea faptului ca respectul pentru cetatenii, care isi depun contributiile, reprezinta o prioritate absoluta, Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale a dispus adoptarea unei set de masuri concrete, care sa sprijine institutiile responsabile de implementarea acestor acte normative, respectiv Casa Nationala de Pensii(CNPAS) si Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca (ANOFM), sa isi indeplineasca atributiile in conditii optime", se arata intr-un comunicat al MInisterului Muncii.
Astfel, acest set de masuri prevede:
Astfel, acest set de masuri prevede:
Noi cuantumuri pentru deducerea personala acordata celor care au persoane in intretinere
Propunerea legislativa pentru modificarea alineatului (2) al art.56 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal reglementeaza modificarea nivelului deducerii personale pentru persoanele fizice care au una sau mai multe persoane in intretinere, asigurand astfel o corelare intre nivelul deducerii de baza si cel al deducerii pentru persoanele aflate in intretinere.
Astfel, potrivit proiectului de lege adoptat, deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut pana la 1000 lei inclusiv, astfel:
-pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere – 250 de lei
-pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere – 375 lei
-pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere – 500 lei
-pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere – 625 lei
-pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere 750 de lei
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre 1001 lei si 3000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive fata de cele de mai sus si se stabilesc prin ordin al MFP.
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute din salarii de peste 3000 lei, nu se acorda deducerea personala.
Astfel, potrivit proiectului de lege adoptat, deducerea personala se acorda pentru persoanele fizice care au un venit lunar brut pana la 1000 lei inclusiv, astfel:
-pentru contribuabilii care nu au persoane in intretinere – 250 de lei
-pentru contribuabilii care au o persoana in intretinere – 375 lei
-pentru contribuabilii care au doua persoane in intretinere – 500 lei
-pentru contribuabilii care au trei persoane in intretinere – 625 lei
-pentru contribuabilii care au patru sau mai multe persoane in intretinere 750 de lei
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute lunare din salarii cuprinse intre 1001 lei si 3000 lei, inclusiv, deducerile personale sunt degresive fata de cele de mai sus si se stabilesc prin ordin al MFP.
Pentru contribuabilii care realizeaza venituri brute din salarii de peste 3000 lei, nu se acorda deducerea personala.
Sanctiuni legea concurentei
Ordinele 419/2010 si 420/2010 au fost publicate in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 638 din 10 septembrie 2010.
Potrivit actelor normative, metodologia de stabilire a cuantumului amenzii se intemeiaza pe determinarea unui nivel de baza, care se va putea majora in cazul existentei circumstantelor agravante sau se va reduce in cazul existentei circumstantelor atenuante
Determinarea nivelului de baza al amenzii
Nivelul de baza se determina in functie de gravitatea si durata faptei, potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) din lege.
Ca punct de plecare pentru determinarea nivelului de baza al amenzii in cazul contraventiilor prevazute la art. 50 din lege este avuta in vedere cifra de afaceri totala realizata de contravenient in anul financiar anterior sanctionarii
Nivelul de baza se determina si in functie de gravitatea si durata faptei. Nivelul de baza se obtine prin insumarea celor doua cuantumuri stabilite mai jos, in functie de gravitate si de durata: x gravitate + y durata = nivel de baza
Gravitatea
1. in evaluarea gravitatii incalcarii trebuie avute in vedere, printre altele, natura faptei, in special daca informatiile solicitate puteau avea un impact semnificativ asupra solutionarii cazului aflat in analiza Consiliului Concurentei, datorita naturii, importantei si caracterului util ale acestora.
2. in functie de gravitate, faptele se impart in 3 categorii:
a) incalcari de gravitate mica: cuantum de la 0,1% pana la 0,3% din cifra de afaceri totala
b) incalcari de gravitate medie: cuantum de la 0,3% pana la 0,5% din cifra de afaceri totala
c) incalcari de gravitate mare: cuantum de la 0,5 % pana la 0,9% din cifra de afaceri totala,
Evaluarea gravitatii unei incalcari se face de la caz la caz, pentru fiecare tip de incalcare, luandu-se in considerare toate imprejurarile relevante ale cazului.
in evaluarea gravitatii incalcarii se iau in considerare, printre altele, natura faptei savarsite, dimensiunea si importanta pietei relevante, cotele de piata cumulate ale tuturor intreprinderilor participante, impactul concret al incalcarii pe piata, atunci cand acesta poate fi masurat, probabilitatea ca o operatiune de concentrare economica sa fi fost interzisa daca ar fi fost notificata.
a) fapte de gravitate mica-in aceasta categorie se incadreaza, in general, restrictionarile pe verticala, cu un impact redus asupra pietei sau
care afecteaza o parte limitata a acesteia. in material concentrarilor economice poate fi vorba de acele incalcari
referitoare la operatiuni de concentrare economica in privinta carora Consiliul Concurentei emite decizie de neobiectiune, deoarece nu exista indoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.
b) fapte de gravitate medie
-in aceasta categorie se incadreaza restrictiile pe orizontala sau pe verticala, dar a caror modalitate de realizare este mai complexa si mai riguroasa decat in cazul celor de gravitate mica si care au un impact mai mare pe piata, producand efecte pe zone intinse ale acesteia. in aceeasi categorie se incadreaza in mod obisnuit abuzul de pozitie dominanta de excludere (refuzul de a livra, discriminari, excluderi, discounturi de fidelitate acordate de intreprinderi care beneficiaza de o pozitie dominanta in scopul excluderii concurentilor de pe piata etc.).
In materia concentrarilor economice in aceasta categorie se incadreaza incalcarile referitoare la operatiuni de concentrare economica in privinta carora Consiliul Concurentei emite o decizie de neobiectiune, deoarece indoielile serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal au fost inlaturate prin angajamentele propuse de partile implicate si acceptate de Consiliul Concurentei.
c) fapte de gravitate mare
-in aceasta categorie se incadreaza restrictionarile pe orizontala de tipul cartelurilor, in vederea fixarii preturilor si a
impartirii cotelor de piata, sau alte practici care impiedica buna functionare a pietei, precum si abuzul de pozitie dominanta de catre intreprinderi aflate in situatia de monopol sau situatii echivalente ori abuzul de pozitie dominanta care a condus la eliminarea de pe piata cel putin a unei intreprinderi. in material concentrarilor economice in aceasta categorie se incadreaza incalcarile referitoare la operatiuni de concentrare economica cu privire la care Consiliul Concurentei, in urma desfasurarii unei investigatii, poate adopta o decizie de autorizare conditionata sau o decizie prin care va declara operatiunea de concentrare economica incompatibila cu mediul concurential normal.
Atunci cand o asociatie de intreprinderi are calitatea de contravenient, savarsind o incalcare ce priveste activitatile membrilor sai, in conditiile art. 51 alin. (2) din lege, cifra de afaceri totala a asociatiei in functie de care se determina cuantumul bazat pe gravitate nu poate depasi suma cifrelor de afaceri totale ale fiecarui membru activ pe piata afectata de incalcarea savarsita de asociatie.
De asemenea, este necesar sa se ia in considerare capacitatea economica efectiva a autorilor incalcarii de a produce o paguba importanta celorlalte intreprinderi si mai ales consumatorilor si sa se determine cuantumul amenzii la un nivel care sa ii asigure acesteia un caracter suficient de disuasiv.
In general, se va putea tine seama si de faptul ca intreprinderile de mari dimensiuni dispun, de obicei, de cunostinte si infrastructuri juridice si economice care le permit sa aprecieze mai usor caracterul contraventional al comportamentului lor si consecintele ce decurg de aici, din punctul de vedere al dreptului concurentei.
In cazul incalcarilor ce implica mai multe intreprinderi (de exemplu de tip „cartel”), se va putea conveni ponderarea in anumite cazuri a cuantumurilor determinate in cadrul fiecareia dintre cele 3 categorii mentionate mai sus, tinandu-se seama de influenta specifica si de impactul real al comportamentului contraventional al fiecarei intreprinderi in domeniul concurentei, mai ales daca exista o disparitate considerabila in ceea ce priveste marimea intreprinderilor care savarsesc incalcari de aceeasi natura.
Inspectia reprezinta cel mai important mijloc prin care pot fi gasite dovezi ale unor posibile incalcari ale regulilor de concurenta prezumate de Consiliul Concurentei. Prin refuzul de a se supune unei inspectii dispuse de autoritatea de concurenta este compromis caracterul inopinat al acesteia existand posibilitatea ca documentele in legatura cu obiectul si scopul investigatiei, aflate la sediul intreprinderii care se opune inspectiei, sa fie modificate, ascunse, distruse total ori partial
Durata
In functie de durata incalcarilor, acestea se impart in 3 categorii, carora le este atribuit un factor de la 1 la 2, dupa cum urmeaza:
a) incalcari de scurta durata (mai putin de 15 zile) sau cu consumare instantanee: factor 1;
b) incalcari de durata medie (15—30 de zile): factor 1,5;
c) incalcari de lunga durata (peste 30 de zile): factor 2.
Nivelul de baza se obtine prin inmultirea procentului determinat in functie de gradul de gravitate a incalcarii cu
factorul aferent duratei incalcarii, dupa urmatoarea formula: Nivel de baza = gravitate x factor (durata)
Durata incalcarilor trebuie sa fie luata in considerare pentru a distinge intre urmatoarele categorii:
a) incalcari de scurta durata (mai putin de un an): nu se aplica niciun cuantum aditional;
b) incalcari de durata medie (de la un an la 5 ani): crestere de pana la 50% din cuantumul determinat de gravitatea faptei;
c) incalcari de lunga durata (peste 5 ani): crestere a cuantumului amenzii cu pana la 10% pe an din cuantumul
determinat pentru gravitatea faptei.
Aceasta abordare conduce astfel la stabilirea unui eventual cuantum aditional al amenzii.
Adaptarea nivelului de baza
Nivelul de baza poate fi majorat sau redus cu un procent cuprins intre 5% si 10% pentru fiecare circumstanta agravanta sau atenuanta retinuta.
Circumstante agravante
Nivelul de baza poate fi majorat atunci cand exista circumstante agravante, precum:
a) experienta anterioara in ceea ce priveste procedurile sau notificarile desfasurate in fata autoritatii de concurenta;
b) savarsirea de catre aceeasi intreprindere a unei incalcari de acelasi tip cu o incalcare constatata de Consiliul Concurentei prin decizie anterioara adoptata in comisie sau prin procesverbal intocmit de inspectorii de concurenta;
c) masurile de intimidare asupra altor intreprinderi pentru a le determina sa nu furnizeze informatiile solicitate de Consiliul Concurentei sau sa le furnizeze de o maniera inexacta ori incompleta sau orice incercare de a determina astfel de atitudini;
d) alte imprejurari de natura celor de mai sus;
Circumstante atenuante
Nivelul de baza va fi diminuat atunci cand exista circumstante atenuante, precum:
a) colaborarea efectiva cu Consiliul Concurentei in cursul procedurilor, dincolo de obligatia legala de a coopera
b) incetarea incalcarii din propria vointa a faptuitorului;
c) alte imprejurari care demonstreaza vointa intreprinderii sau a autoritatii publice de a facilita aflarea adevarului in cauzele aflate in atentia Consiliului Concurentei.
Posibilitatea de a plati
In cazuri exceptionale, la cerere, Consiliul Concurentei va putea lua in considerare o eventuala reducere a amenzii, daca intreprinderea dovedeste ca va fi in imposibilitate sa plateasca amenda fara sa i se pericliteze existenta. Simpla invocare a unei situatii financiare negative sau generatoare de pierderi nu justifica o reducere a cuantumului amenzii. Reducerea amenzii pe acest considerent poate avea loc doar daca intreprinderea dovedeste dincolo de orice dubiu ca este in stare de insolventa sau intr-o situatie financiara extrem de dificila, care face iminenta iesirea sa de pe piata.
Pentru ca cererea de reducere a amenzii pe motivul dificultatii de a plati sa poata fi luata in considerare, intreprinderea trebuie:
a) sa prezinte cel putin urmatoarele situatii economicofinanciare ale intreprinderii: bilantul contabil, contul de profit si pierdere, balanta de verificare sintetica si analitica;
b) sa demonstreze, pe baza indicatorilor economicofinanciari (solvabilitate, rata de indatorare etc.), efectele
negative asupra intreprinderii determinate de un cuantum al amenzii corespunzator propunerilor din raportul de investigatie.
Potrivit actelor normative, metodologia de stabilire a cuantumului amenzii se intemeiaza pe determinarea unui nivel de baza, care se va putea majora in cazul existentei circumstantelor agravante sau se va reduce in cazul existentei circumstantelor atenuante
Determinarea nivelului de baza al amenzii
Nivelul de baza se determina in functie de gravitatea si durata faptei, potrivit prevederilor art. 52 alin. (1) din lege.
Ca punct de plecare pentru determinarea nivelului de baza al amenzii in cazul contraventiilor prevazute la art. 50 din lege este avuta in vedere cifra de afaceri totala realizata de contravenient in anul financiar anterior sanctionarii
Nivelul de baza se determina si in functie de gravitatea si durata faptei. Nivelul de baza se obtine prin insumarea celor doua cuantumuri stabilite mai jos, in functie de gravitate si de durata: x gravitate + y durata = nivel de baza
Gravitatea
1. in evaluarea gravitatii incalcarii trebuie avute in vedere, printre altele, natura faptei, in special daca informatiile solicitate puteau avea un impact semnificativ asupra solutionarii cazului aflat in analiza Consiliului Concurentei, datorita naturii, importantei si caracterului util ale acestora.
2. in functie de gravitate, faptele se impart in 3 categorii:
a) incalcari de gravitate mica: cuantum de la 0,1% pana la 0,3% din cifra de afaceri totala
b) incalcari de gravitate medie: cuantum de la 0,3% pana la 0,5% din cifra de afaceri totala
c) incalcari de gravitate mare: cuantum de la 0,5 % pana la 0,9% din cifra de afaceri totala,
Evaluarea gravitatii unei incalcari se face de la caz la caz, pentru fiecare tip de incalcare, luandu-se in considerare toate imprejurarile relevante ale cazului.
in evaluarea gravitatii incalcarii se iau in considerare, printre altele, natura faptei savarsite, dimensiunea si importanta pietei relevante, cotele de piata cumulate ale tuturor intreprinderilor participante, impactul concret al incalcarii pe piata, atunci cand acesta poate fi masurat, probabilitatea ca o operatiune de concentrare economica sa fi fost interzisa daca ar fi fost notificata.
a) fapte de gravitate mica-in aceasta categorie se incadreaza, in general, restrictionarile pe verticala, cu un impact redus asupra pietei sau
care afecteaza o parte limitata a acesteia. in material concentrarilor economice poate fi vorba de acele incalcari
referitoare la operatiuni de concentrare economica in privinta carora Consiliul Concurentei emite decizie de neobiectiune, deoarece nu exista indoieli serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal.
b) fapte de gravitate medie
-in aceasta categorie se incadreaza restrictiile pe orizontala sau pe verticala, dar a caror modalitate de realizare este mai complexa si mai riguroasa decat in cazul celor de gravitate mica si care au un impact mai mare pe piata, producand efecte pe zone intinse ale acesteia. in aceeasi categorie se incadreaza in mod obisnuit abuzul de pozitie dominanta de excludere (refuzul de a livra, discriminari, excluderi, discounturi de fidelitate acordate de intreprinderi care beneficiaza de o pozitie dominanta in scopul excluderii concurentilor de pe piata etc.).
In materia concentrarilor economice in aceasta categorie se incadreaza incalcarile referitoare la operatiuni de concentrare economica in privinta carora Consiliul Concurentei emite o decizie de neobiectiune, deoarece indoielile serioase privind compatibilitatea cu un mediu concurential normal au fost inlaturate prin angajamentele propuse de partile implicate si acceptate de Consiliul Concurentei.
c) fapte de gravitate mare
-in aceasta categorie se incadreaza restrictionarile pe orizontala de tipul cartelurilor, in vederea fixarii preturilor si a
impartirii cotelor de piata, sau alte practici care impiedica buna functionare a pietei, precum si abuzul de pozitie dominanta de catre intreprinderi aflate in situatia de monopol sau situatii echivalente ori abuzul de pozitie dominanta care a condus la eliminarea de pe piata cel putin a unei intreprinderi. in material concentrarilor economice in aceasta categorie se incadreaza incalcarile referitoare la operatiuni de concentrare economica cu privire la care Consiliul Concurentei, in urma desfasurarii unei investigatii, poate adopta o decizie de autorizare conditionata sau o decizie prin care va declara operatiunea de concentrare economica incompatibila cu mediul concurential normal.
Atunci cand o asociatie de intreprinderi are calitatea de contravenient, savarsind o incalcare ce priveste activitatile membrilor sai, in conditiile art. 51 alin. (2) din lege, cifra de afaceri totala a asociatiei in functie de care se determina cuantumul bazat pe gravitate nu poate depasi suma cifrelor de afaceri totale ale fiecarui membru activ pe piata afectata de incalcarea savarsita de asociatie.
De asemenea, este necesar sa se ia in considerare capacitatea economica efectiva a autorilor incalcarii de a produce o paguba importanta celorlalte intreprinderi si mai ales consumatorilor si sa se determine cuantumul amenzii la un nivel care sa ii asigure acesteia un caracter suficient de disuasiv.
In general, se va putea tine seama si de faptul ca intreprinderile de mari dimensiuni dispun, de obicei, de cunostinte si infrastructuri juridice si economice care le permit sa aprecieze mai usor caracterul contraventional al comportamentului lor si consecintele ce decurg de aici, din punctul de vedere al dreptului concurentei.
In cazul incalcarilor ce implica mai multe intreprinderi (de exemplu de tip „cartel”), se va putea conveni ponderarea in anumite cazuri a cuantumurilor determinate in cadrul fiecareia dintre cele 3 categorii mentionate mai sus, tinandu-se seama de influenta specifica si de impactul real al comportamentului contraventional al fiecarei intreprinderi in domeniul concurentei, mai ales daca exista o disparitate considerabila in ceea ce priveste marimea intreprinderilor care savarsesc incalcari de aceeasi natura.
Inspectia reprezinta cel mai important mijloc prin care pot fi gasite dovezi ale unor posibile incalcari ale regulilor de concurenta prezumate de Consiliul Concurentei. Prin refuzul de a se supune unei inspectii dispuse de autoritatea de concurenta este compromis caracterul inopinat al acesteia existand posibilitatea ca documentele in legatura cu obiectul si scopul investigatiei, aflate la sediul intreprinderii care se opune inspectiei, sa fie modificate, ascunse, distruse total ori partial
Durata
In functie de durata incalcarilor, acestea se impart in 3 categorii, carora le este atribuit un factor de la 1 la 2, dupa cum urmeaza:
a) incalcari de scurta durata (mai putin de 15 zile) sau cu consumare instantanee: factor 1;
b) incalcari de durata medie (15—30 de zile): factor 1,5;
c) incalcari de lunga durata (peste 30 de zile): factor 2.
Nivelul de baza se obtine prin inmultirea procentului determinat in functie de gradul de gravitate a incalcarii cu
factorul aferent duratei incalcarii, dupa urmatoarea formula: Nivel de baza = gravitate x factor (durata)
Durata incalcarilor trebuie sa fie luata in considerare pentru a distinge intre urmatoarele categorii:
a) incalcari de scurta durata (mai putin de un an): nu se aplica niciun cuantum aditional;
b) incalcari de durata medie (de la un an la 5 ani): crestere de pana la 50% din cuantumul determinat de gravitatea faptei;
c) incalcari de lunga durata (peste 5 ani): crestere a cuantumului amenzii cu pana la 10% pe an din cuantumul
determinat pentru gravitatea faptei.
Aceasta abordare conduce astfel la stabilirea unui eventual cuantum aditional al amenzii.
Adaptarea nivelului de baza
Nivelul de baza poate fi majorat sau redus cu un procent cuprins intre 5% si 10% pentru fiecare circumstanta agravanta sau atenuanta retinuta.
Circumstante agravante
Nivelul de baza poate fi majorat atunci cand exista circumstante agravante, precum:
a) experienta anterioara in ceea ce priveste procedurile sau notificarile desfasurate in fata autoritatii de concurenta;
b) savarsirea de catre aceeasi intreprindere a unei incalcari de acelasi tip cu o incalcare constatata de Consiliul Concurentei prin decizie anterioara adoptata in comisie sau prin procesverbal intocmit de inspectorii de concurenta;
c) masurile de intimidare asupra altor intreprinderi pentru a le determina sa nu furnizeze informatiile solicitate de Consiliul Concurentei sau sa le furnizeze de o maniera inexacta ori incompleta sau orice incercare de a determina astfel de atitudini;
d) alte imprejurari de natura celor de mai sus;
Circumstante atenuante
Nivelul de baza va fi diminuat atunci cand exista circumstante atenuante, precum:
a) colaborarea efectiva cu Consiliul Concurentei in cursul procedurilor, dincolo de obligatia legala de a coopera
b) incetarea incalcarii din propria vointa a faptuitorului;
c) alte imprejurari care demonstreaza vointa intreprinderii sau a autoritatii publice de a facilita aflarea adevarului in cauzele aflate in atentia Consiliului Concurentei.
Posibilitatea de a plati
In cazuri exceptionale, la cerere, Consiliul Concurentei va putea lua in considerare o eventuala reducere a amenzii, daca intreprinderea dovedeste ca va fi in imposibilitate sa plateasca amenda fara sa i se pericliteze existenta. Simpla invocare a unei situatii financiare negative sau generatoare de pierderi nu justifica o reducere a cuantumului amenzii. Reducerea amenzii pe acest considerent poate avea loc doar daca intreprinderea dovedeste dincolo de orice dubiu ca este in stare de insolventa sau intr-o situatie financiara extrem de dificila, care face iminenta iesirea sa de pe piata.
Pentru ca cererea de reducere a amenzii pe motivul dificultatii de a plati sa poata fi luata in considerare, intreprinderea trebuie:
a) sa prezinte cel putin urmatoarele situatii economicofinanciare ale intreprinderii: bilantul contabil, contul de profit si pierdere, balanta de verificare sintetica si analitica;
b) sa demonstreze, pe baza indicatorilor economicofinanciari (solvabilitate, rata de indatorare etc.), efectele
negative asupra intreprinderii determinate de un cuantum al amenzii corespunzator propunerilor din raportul de investigatie.
Bancuri
Daca intalnesti o femeie frumoasa, cu ochi stralucitori, buze umede si care freamata din tot corpul...
Las-o in pace! Are gripa.
- Cum explicati faptul ca v-ati omorat soacra cu cinci impuscaturi de revolver?
- Dupa a cincea impuscatura mi s-au terminat cartusele.
Las-o in pace! Are gripa.
- Cum explicati faptul ca v-ati omorat soacra cu cinci impuscaturi de revolver?
- Dupa a cincea impuscatura mi s-au terminat cartusele.
1. Daca va inecati cu un cub de gheata, nu intrati in panica; pur si simplu turnati apa clocotita pe gat si problema se va rezolva instantaneu.
2. Sunteti neindemanatic si va taiati frecvent atunci cand tocati legume? Pur si simplu rugati pe altcineva sa tina legumele atunci cand le taiati.
3. Scandalurile cu sotia referioare la scaunul ridicat de la toaleta pot fi evitate prin folosirea chiuvetei.
4. Pentru hipertensivi: pentru reducerea tensiunii, va puteti taia si sangera pentru cateva minute. NU uitati sa folositi un timer.
5. Daca aveti o tuse urata, folositi doze mari de laxative. Astfel, va va fi frica sa tusiti!
Supermarket
In supermarket o femeie face cumparaturi.
Alege lapte, oua, portocale, cafea, salata si costita.
La casa, un tip beat din spatele ei se uita la produse si spune:
- Tu esti mai mult ca sigur singura.
Femeia, contrariata:
- Ai perfecta dreptate, sunt singura, dar de unde ti-ai dat seama ?
Betivul, clatinandu-se: - Pentru ca esti urata!
Ordinul MFP nr. 2068/2010 pentru aprobarea Normelor privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil
In baza referatului de aprobare, aprobat de presedintele Autoritatii Nationale pentru Cercetare Știintifica,
in temeiul prevederilor art. 19 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
ministrul finantelor publice si ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului emit urmatorul ordin:
Art. 1. — Se aproba Normele privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2. — Directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, Directia generala de administrarea marilor contribuabili, Directia legislatie impozite directe din cadrul Ministerului Finantelor Publice si Autoritatea Nationala pentru Cercetare Știintifica din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. — Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Ministrul finantelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vladescu
Ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului,
Daniel Petru Funeriu
Anexa
Norme privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil— Stimulentele fiscale pentru activitatile de cercetaredezvoltare reprezinta reducerea profitului impozabil de care pot beneficia contribuabilii, prin deducerea suplimentara, in proportie de 20%, a cheltuielilor efectuate de acestia in anul fiscal respectiv, pentru activitatile de cercetare-dezvoltare, precum si prin aplicarea metodei de amortizare accelerata in cazul aparaturii si echipamentelor destinate activitatilor de cercetare-dezvoltare.
Art. 2. — Stimulentele fiscale se acorda pentru activitatile de cercetare-dezvoltare care conduc la obtinerea de rezultate ale cercetarii, valorificabile de catre contribuabili, in folos propriu, in scopul cresterii veniturilor.
Art. 3. — Cheltuielile eligibile luate in calcul la acordarea deducerii suplimentare la determinarea profitului impozabil sunt urmatoarele:
a) cheltuielile de amortizare a imobilizarilor corporale, create sau achizitionate de contribuabili in stare noua, folosite la activitati de cercetare-dezvoltare;
b) cheltuielile cu salariile personalului care desfasoara in mod direct activitati de cercetare-dezvoltare;
c) cheltuielile cu intretinerea si reparatiile imobilizarilor corporale prevazute la lit. a), executate de terti;
d) cheltuielile de amortizare a imobilizarilor necorporale, achizitionate de contribuabili, folosite la activitati de cercetaredezvoltare;
e) cheltuielile de exploatare, inclusiv: cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar, cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli privind animalele de experiment, precum si alte produse similare folosite la activitati de cercetare-dezvoltare;
f) cheltuielile de regie, care pot fi alocate direct rezultatelor cercetarii sau proportional, prin utilizarea unei chei de repartizare; cheia de repartizare este cea folosita de contribuabili pentru repartizarea cheltuielilor comune.
(i) In categoria cheltuielilor de regie direct alocate pot fi incluse costurile pentru: chiria locatiei unde se desfasoara activitatile de cercetare-dezvoltare, asigurarea utilitatilor, cum sunt: apa curenta, canalizare, salubritate, energie electrica si termica, gaze naturale corespunzatoare suprafetei utilizate pentru activitatile de cercetare-dezvoltare, precum si cheltuieli pentru consumabile si birotica, multiplicare si fotocopiere, servicii postale si de curierat, telefon,
facsimile, internet, aferente activitatilor de cercetare dezvoltare necesare pentru obtinerea rezultatelor cercetarii.
(ii) In categoria cheltuielilor de regie alocate prin cheie de repartizare pot fi incluse costurile pentru: servicii administrative si de contabilitate, servicii postale si telefonice, servicii pentru intretinerea echipamentelor IT, multiplicare si fotocopiere, consumabile si birotica, chiria locatiei unde se desfasoara activitatile proiectului, asigurarea utilitatilor, cum sunt: apa curenta, canalizare, salubritate, energie electrica si termica, gaze naturale, si alte cheltuieli necesare pentru implementarea proiectului.
Art. 4. — Sunt eligibile numai acele cheltuieli inregistrate in contabilitate, pe baza documentelor justificative, potrivit reglementarilor contabile aplicabile.
Art. 5. — Pentru a fi eligibile pentru acordarea stimulentelor fiscale pentru cercetare-dezvoltare, cheltuielile prevazute la art. 3 trebuie sa fie cheltuieli efectuate de contribuabili in scopul realizarii de venituri. Deducerea suplimentara se calculeaza trimestrial/anual, dupa caz.
Art. 6. — In vederea determinarii sumei ce reprezinta deducerea suplimentara la calculul profitului impozabil, cheltuielile eligibile prezentate la art. 3 se insumeaza si se vor inscrie in registrul de evidenta fiscala.
Art. 7. — Amortizarea accelerata in cazul aparaturii si echipamentelor destinate activitatilor de cercetare-dezvoltare se realizeaza conform prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Aparatura si echipamentele sunt cele prevazute in subgrupele 2.1 si 2.2 din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe.
Art. 8. — Deducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare se evidentiaza in formularul 101 — „Declaratie privind impozitul pe profit”, la randul 18 „Alte sume deductibile”.
Art. 9. — In sensul prezentelor norme, expresiile sau termenii folositi au urmatoarele sensuri:
1. activitatea de cercetare-dezvoltare1 cuprinde: cercetarea fundamentala, cercetarea aplicativa, dezvoltarea tehnologica;
a) cercetarea fundamentala2: activitatea desfasurata, in principal, pentru a dobandi cunostinte noi cu privire la fenomene si procese, precum si in vederea formularii si verificarii de ipoteze, modele conceptuale si teorii;
b) cercetarea aplicativa3: activitatea destinata, in principal, utilizarii cunostintelor stiintifice pentru perfectionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii si servicii;
c) dezvoltarea tehnologica4 este formata din activitatile de inginerie a sistemelor si de inginerie tehnologica, prin care se realizeaza aplicarea si transferul rezultatelor cercetarii catre operatorii economici, precum si in plan social, avand ca scop introducerea si materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme si servicii, precum si perfectionarea celor existente, si care cuprinde:
c1) cercetarea precompetitiva, ca activitate orientata spre transformarea rezultatelor cercetarii aplicative in planuri, scheme sau documentatii pentru noi produse, procese ori servicii, incluzand fabricarea modelului experimental si a prototipului, care nu pot fi utilizate in scopuri comerciale;
c2) cercetarea competitiva, ca activitate orientata spre transformarea rezultatelor cercetarii precompetitive in produse, procese si servicii care pot raspunde, in mod direct, cererii pietei, incluzand si activitatile de inginerie a sistemelor, de inginerie si proiectare tehnologica;
2. valorificare — procesul prin care rezultatele cercetarii competitive ajung sa fie utilizate, conform cerintelor activitatii industriale sau comerciale, in viata sociala, economica si culturala;
3. rezultatele cercetarii5— rezultatele activitatilor de cercetare-dezvoltare, precum:
a) documentatii, studii, lucrari, planuri, scheme si altele asemenea;
b) brevete de inventie, certificate de inregistrare a desenelor si modelelor industriale si altele asemenea;
c) tehnologii, procedee, produse informatice, retete, formule, metode si altele asemenea;
d) obiecte fizice, inclusiv modele experimentale, prototipuri, instalatii-pilot si produse;
4. exemple de activitati care nu sunt considerate de cercetare-dezvoltare:
a) cercetare in domeniul stiintelor sociale (incluzand stiintele economice, de management al afacerilor si stiintele comportamentale), arte sau relatii umane;
b) programe curente de testare si analiza in scopul controlului calitatii sau cantitatii;
c) modificari de natura cromatica sau stilistica asupra produselor, serviciilor ori proceselor existente, chiar daca aceste modificari reprezinta imbunatatiri;
d) cercetare operationala, cum sunt studiile de management sau de eficienta care nu sunt intreprinse in totalitate ori exclusiv in scopul unei activitati de cercetare sau de dezvoltare;
e) actiuni de corectare in legatura cu deteriorari aparute in productia comerciala a unui produs;
f) activitati juridice si administrative in legatura cu aplicarea, brevetarea si solutionarea litigiilor legate de inventii si vanzarea sau brevetarea inventiilor;
g) activitati, inclusiv design si inginerie in constructii, legate de construirea, reamplasarea, rearanjarea sau darea in functiune a instalatiilor ori a echipamentelor, altele decat instalatiile sau echipamentele care sunt folosite in totalitate si exclusiv in scopul desfasurarii de catre intreprindere a activitatilor de cercetare-dezvoltare;
h) studii de cercetare a pietei, de testare si dezvoltare a pietei, de promovare a vanzarilor sau de consum;
i) prospectarea, explorarea, sondarea ori producerea de minereuri, titei sau gaze naturale;
j) activitatile comerciale si financiare necesare pentru cercetarea pietei, productia comerciala sau distribuirea unui material, produs, aparat, proces, sistem ori serviciu care este nou sau imbunatatit;
k) servicii administrative si de asistenta generala (cum ar fi:
transportul, depozitarea, curatarea, repararea, intretinerea si asigurarea securitatii) care nu sunt intreprinse in totalitate si exclusiv in legatura cu o activitate de cercetare-dezvoltare.
Art. 1.
_
1 Conform cu Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
2 Definitia este compatibila cu cea din Regulamentul CE nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piata comuna, in aplicarea articolelor 87 si 88 din Tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare).
3 Definitia este compatibila cu definitia pentru „cercetarea industriala” din Regulamentul CE nr. 800/2008.
4 Definitia este compatibila cu definitia pentru „dezvoltarea experimentala” din Regulamentul CE nr. 800/2008.
5 Definitia include si extinde sensurile cuprinse in art. 74 din Ordonanta Guvernului nr. 57/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
sursa aici
in temeiul prevederilor art. 19 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si ale prevederilor art. 10 alin. (4) din Hotararea Guvernului nr. 34/2009 privind organizarea si functionarea Ministerului Finantelor Publice, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale Hotararii Guvernului nr. 81/2010 privind organizarea si functionarea Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului,
ministrul finantelor publice si ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului emit urmatorul ordin:
Art. 1. — Se aproba Normele privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2. — Directiile generale ale finantelor publice judetene si a municipiului Bucuresti, Directia generala de administrarea marilor contribuabili, Directia legislatie impozite directe din cadrul Ministerului Finantelor Publice si Autoritatea Nationala pentru Cercetare Știintifica din cadrul Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului vor duce la indeplinire prevederile prezentului ordin.
Art. 3. — Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
Ministrul finantelor publice,
Sebastian Teodor Gheorghe Vladescu
Ministrul educatiei, cercetarii, tineretului si sportului,
Daniel Petru Funeriu
Anexa
Norme privind deducerile pentru cheltuielile de cercetare-dezvoltare la determinarea profitului impozabil— Stimulentele fiscale pentru activitatile de cercetaredezvoltare reprezinta reducerea profitului impozabil de care pot beneficia contribuabilii, prin deducerea suplimentara, in proportie de 20%, a cheltuielilor efectuate de acestia in anul fiscal respectiv, pentru activitatile de cercetare-dezvoltare, precum si prin aplicarea metodei de amortizare accelerata in cazul aparaturii si echipamentelor destinate activitatilor de cercetare-dezvoltare.
Art. 2. — Stimulentele fiscale se acorda pentru activitatile de cercetare-dezvoltare care conduc la obtinerea de rezultate ale cercetarii, valorificabile de catre contribuabili, in folos propriu, in scopul cresterii veniturilor.
Art. 3. — Cheltuielile eligibile luate in calcul la acordarea deducerii suplimentare la determinarea profitului impozabil sunt urmatoarele:
a) cheltuielile de amortizare a imobilizarilor corporale, create sau achizitionate de contribuabili in stare noua, folosite la activitati de cercetare-dezvoltare;
b) cheltuielile cu salariile personalului care desfasoara in mod direct activitati de cercetare-dezvoltare;
c) cheltuielile cu intretinerea si reparatiile imobilizarilor corporale prevazute la lit. a), executate de terti;
d) cheltuielile de amortizare a imobilizarilor necorporale, achizitionate de contribuabili, folosite la activitati de cercetaredezvoltare;
e) cheltuielile de exploatare, inclusiv: cheltuieli cu materialele consumabile, cheltuieli privind materialele de natura obiectelor de inventar, cheltuieli cu materiile prime, cheltuieli privind animalele de experiment, precum si alte produse similare folosite la activitati de cercetare-dezvoltare;
f) cheltuielile de regie, care pot fi alocate direct rezultatelor cercetarii sau proportional, prin utilizarea unei chei de repartizare; cheia de repartizare este cea folosita de contribuabili pentru repartizarea cheltuielilor comune.
(i) In categoria cheltuielilor de regie direct alocate pot fi incluse costurile pentru: chiria locatiei unde se desfasoara activitatile de cercetare-dezvoltare, asigurarea utilitatilor, cum sunt: apa curenta, canalizare, salubritate, energie electrica si termica, gaze naturale corespunzatoare suprafetei utilizate pentru activitatile de cercetare-dezvoltare, precum si cheltuieli pentru consumabile si birotica, multiplicare si fotocopiere, servicii postale si de curierat, telefon,
facsimile, internet, aferente activitatilor de cercetare dezvoltare necesare pentru obtinerea rezultatelor cercetarii.
(ii) In categoria cheltuielilor de regie alocate prin cheie de repartizare pot fi incluse costurile pentru: servicii administrative si de contabilitate, servicii postale si telefonice, servicii pentru intretinerea echipamentelor IT, multiplicare si fotocopiere, consumabile si birotica, chiria locatiei unde se desfasoara activitatile proiectului, asigurarea utilitatilor, cum sunt: apa curenta, canalizare, salubritate, energie electrica si termica, gaze naturale, si alte cheltuieli necesare pentru implementarea proiectului.
Art. 4. — Sunt eligibile numai acele cheltuieli inregistrate in contabilitate, pe baza documentelor justificative, potrivit reglementarilor contabile aplicabile.
Art. 5. — Pentru a fi eligibile pentru acordarea stimulentelor fiscale pentru cercetare-dezvoltare, cheltuielile prevazute la art. 3 trebuie sa fie cheltuieli efectuate de contribuabili in scopul realizarii de venituri. Deducerea suplimentara se calculeaza trimestrial/anual, dupa caz.
Art. 6. — In vederea determinarii sumei ce reprezinta deducerea suplimentara la calculul profitului impozabil, cheltuielile eligibile prezentate la art. 3 se insumeaza si se vor inscrie in registrul de evidenta fiscala.
Art. 7. — Amortizarea accelerata in cazul aparaturii si echipamentelor destinate activitatilor de cercetare-dezvoltare se realizeaza conform prevederilor art. 24 alin. (6) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare. Aparatura si echipamentele sunt cele prevazute in subgrupele 2.1 si 2.2 din Catalogul privind clasificarea si duratele normale de functionare a mijloacelor fixe.
Art. 8. — Deducerea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare se evidentiaza in formularul 101 — „Declaratie privind impozitul pe profit”, la randul 18 „Alte sume deductibile”.
Art. 9. — In sensul prezentelor norme, expresiile sau termenii folositi au urmatoarele sensuri:
1. activitatea de cercetare-dezvoltare1 cuprinde: cercetarea fundamentala, cercetarea aplicativa, dezvoltarea tehnologica;
a) cercetarea fundamentala2: activitatea desfasurata, in principal, pentru a dobandi cunostinte noi cu privire la fenomene si procese, precum si in vederea formularii si verificarii de ipoteze, modele conceptuale si teorii;
b) cercetarea aplicativa3: activitatea destinata, in principal, utilizarii cunostintelor stiintifice pentru perfectionarea sau realizarea de noi produse, tehnologii si servicii;
c) dezvoltarea tehnologica4 este formata din activitatile de inginerie a sistemelor si de inginerie tehnologica, prin care se realizeaza aplicarea si transferul rezultatelor cercetarii catre operatorii economici, precum si in plan social, avand ca scop introducerea si materializarea de noi tehnologii, produse, sisteme si servicii, precum si perfectionarea celor existente, si care cuprinde:
c1) cercetarea precompetitiva, ca activitate orientata spre transformarea rezultatelor cercetarii aplicative in planuri, scheme sau documentatii pentru noi produse, procese ori servicii, incluzand fabricarea modelului experimental si a prototipului, care nu pot fi utilizate in scopuri comerciale;
c2) cercetarea competitiva, ca activitate orientata spre transformarea rezultatelor cercetarii precompetitive in produse, procese si servicii care pot raspunde, in mod direct, cererii pietei, incluzand si activitatile de inginerie a sistemelor, de inginerie si proiectare tehnologica;
2. valorificare — procesul prin care rezultatele cercetarii competitive ajung sa fie utilizate, conform cerintelor activitatii industriale sau comerciale, in viata sociala, economica si culturala;
3. rezultatele cercetarii5— rezultatele activitatilor de cercetare-dezvoltare, precum:
a) documentatii, studii, lucrari, planuri, scheme si altele asemenea;
b) brevete de inventie, certificate de inregistrare a desenelor si modelelor industriale si altele asemenea;
c) tehnologii, procedee, produse informatice, retete, formule, metode si altele asemenea;
d) obiecte fizice, inclusiv modele experimentale, prototipuri, instalatii-pilot si produse;
4. exemple de activitati care nu sunt considerate de cercetare-dezvoltare:
a) cercetare in domeniul stiintelor sociale (incluzand stiintele economice, de management al afacerilor si stiintele comportamentale), arte sau relatii umane;
b) programe curente de testare si analiza in scopul controlului calitatii sau cantitatii;
c) modificari de natura cromatica sau stilistica asupra produselor, serviciilor ori proceselor existente, chiar daca aceste modificari reprezinta imbunatatiri;
d) cercetare operationala, cum sunt studiile de management sau de eficienta care nu sunt intreprinse in totalitate ori exclusiv in scopul unei activitati de cercetare sau de dezvoltare;
e) actiuni de corectare in legatura cu deteriorari aparute in productia comerciala a unui produs;
f) activitati juridice si administrative in legatura cu aplicarea, brevetarea si solutionarea litigiilor legate de inventii si vanzarea sau brevetarea inventiilor;
g) activitati, inclusiv design si inginerie in constructii, legate de construirea, reamplasarea, rearanjarea sau darea in functiune a instalatiilor ori a echipamentelor, altele decat instalatiile sau echipamentele care sunt folosite in totalitate si exclusiv in scopul desfasurarii de catre intreprindere a activitatilor de cercetare-dezvoltare;
h) studii de cercetare a pietei, de testare si dezvoltare a pietei, de promovare a vanzarilor sau de consum;
i) prospectarea, explorarea, sondarea ori producerea de minereuri, titei sau gaze naturale;
j) activitatile comerciale si financiare necesare pentru cercetarea pietei, productia comerciala sau distribuirea unui material, produs, aparat, proces, sistem ori serviciu care este nou sau imbunatatit;
k) servicii administrative si de asistenta generala (cum ar fi:
transportul, depozitarea, curatarea, repararea, intretinerea si asigurarea securitatii) care nu sunt intreprinse in totalitate si exclusiv in legatura cu o activitate de cercetare-dezvoltare.
Art. 1.
_
1 Conform cu Ordonanta Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
2 Definitia este compatibila cu cea din Regulamentul CE nr. 800/2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piata comuna, in aplicarea articolelor 87 si 88 din Tratat (Regulament general de exceptare pe categorii de ajutoare).
3 Definitia este compatibila cu definitia pentru „cercetarea industriala” din Regulamentul CE nr. 800/2008.
4 Definitia este compatibila cu definitia pentru „dezvoltarea experimentala” din Regulamentul CE nr. 800/2008.
5 Definitia include si extinde sensurile cuprinse in art. 74 din Ordonanta Guvernului nr. 57/2002, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 324/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.
sursa aici
Provizioane deductibile
In conditiile blocajului fianciar actual, perioada de recuperare a creantelor este din ce in ce mai indelungata. Emiterea facturii catre clienti genereaza venituri impozabile si TVA de plata in conditiile neincasarii facturii.
Chiar daca venitul se considera realizat, lipsesc banii pentru plata impozitelor.
Unii profesionisti contabili nu utilizeaza ca si instrument curent de lucru constituirea de provizioane pentru deprecieri, consideram util tratamentul fiscal aplicabil provizioanelor constituite pentru neincasarea facturilor.
Analizand prevederea legala stabilita de art. 22 alin. (1) litera c), incepand cu data de 1 ianuarie 2006 sunt deductibile in procent de 30% din nivelul creantei, provizioanele ce indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
„ 1. sunt inregistrate dupa data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neincasate intr-o perioada ce depaseste 270 de zile de la data scadentei;
3. nu sunt garantate de alta persoana;
4. sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;
5. au fost incluse in veniturile impozabile ale contribuabilului”.
O eroare frecventa la constituirea acestor provizioane este faptul ca unii contribuabili aplica deducerea de 30% la intreaga valoare neincasata a facturii, omitand faptul ca TVA nu este un venit, chiar daca se va incasa de la client.
Exemplu: societatea A SRL a facturat o prestare de servicii in valoare de 1.000 lei + TVA 19% = total factura 1.190 lei. Societatea constituie un provizion in suma de 1.190 lei x 30% = 357 lei, considerandu-l integral deductibil la calculul impozitului pe profit.
l Analizand punctul 5 a conditiei prevazute de art. din Codul fiscal mai sus amintit, observam ca acest 30% s-a aplicat si pentru 190 lei valoarea TVA-ului, insa aceasta suma este nedeductibila.
l Valoarea corecta a provizionului deductibila este 1.000 lei x 30% = 300 lei. In cazul de fata, economia asupra impozitului pe profit este de 300 lei x 16% = 48 lei. Sigur aceasta este metoda cea mai uzuala in practica, insa incertitudinea privind neincasarea acelei creante se aplica pentru toata factura de 1.190 lei.
l Prin urmare, profesionistul contabil va constitui un provizion in valoare de 1.190 lei din care va deduce 300 lei.
Observatia principala ar fi de ce sa consituim un provizion nedeductibil ce va conduce la o plata suplimentara de impozit pe profit, lucru eronat. Vom demonstra in urmatorul exemplu.
l Contribuabilul nostru ce a emis aceasta factura nu mai are nici o alta activitate, se solicita influenta asupra impozitului pe profit in cazul unei constituiri de provizion deductibil de 300 lei si in cazul constituirii de provizion de 1.190 lei deductibil partial 300 lei. In aceasta a doua situatie valoarea cheltuielii nedeductibile este de 890 lei.
Cazul a) Baza calcul impozit pe profit = total venituri ( 1.000 lei) – total cheltuieli (300 lei ) = 700 lei
Impozit pe profit datorat = 700 x 16% = 112 lei.
Cazul b): Baza calcul impozit pe profit = total venituri (1.000 lei) – total cheltuieli ( 1.190 lei) + cheltuieli nedeductibile (890 lei) = 700 lei
Impozit pe profit datorat = 700 x 16% = 112 lei
Sursa :aici
Chiar daca venitul se considera realizat, lipsesc banii pentru plata impozitelor.
Unii profesionisti contabili nu utilizeaza ca si instrument curent de lucru constituirea de provizioane pentru deprecieri, consideram util tratamentul fiscal aplicabil provizioanelor constituite pentru neincasarea facturilor.
Analizand prevederea legala stabilita de art. 22 alin. (1) litera c), incepand cu data de 1 ianuarie 2006 sunt deductibile in procent de 30% din nivelul creantei, provizioanele ce indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii:
„ 1. sunt inregistrate dupa data de 1 ianuarie 2004;
2. sunt neincasate intr-o perioada ce depaseste 270 de zile de la data scadentei;
3. nu sunt garantate de alta persoana;
4. sunt datorate de o persoana care nu este persoana afiliata contribuabilului;
5. au fost incluse in veniturile impozabile ale contribuabilului”.
O eroare frecventa la constituirea acestor provizioane este faptul ca unii contribuabili aplica deducerea de 30% la intreaga valoare neincasata a facturii, omitand faptul ca TVA nu este un venit, chiar daca se va incasa de la client.
Exemplu: societatea A SRL a facturat o prestare de servicii in valoare de 1.000 lei + TVA 19% = total factura 1.190 lei. Societatea constituie un provizion in suma de 1.190 lei x 30% = 357 lei, considerandu-l integral deductibil la calculul impozitului pe profit.
l Analizand punctul 5 a conditiei prevazute de art. din Codul fiscal mai sus amintit, observam ca acest 30% s-a aplicat si pentru 190 lei valoarea TVA-ului, insa aceasta suma este nedeductibila.
l Valoarea corecta a provizionului deductibila este 1.000 lei x 30% = 300 lei. In cazul de fata, economia asupra impozitului pe profit este de 300 lei x 16% = 48 lei. Sigur aceasta este metoda cea mai uzuala in practica, insa incertitudinea privind neincasarea acelei creante se aplica pentru toata factura de 1.190 lei.
l Prin urmare, profesionistul contabil va constitui un provizion in valoare de 1.190 lei din care va deduce 300 lei.
Observatia principala ar fi de ce sa consituim un provizion nedeductibil ce va conduce la o plata suplimentara de impozit pe profit, lucru eronat. Vom demonstra in urmatorul exemplu.
l Contribuabilul nostru ce a emis aceasta factura nu mai are nici o alta activitate, se solicita influenta asupra impozitului pe profit in cazul unei constituiri de provizion deductibil de 300 lei si in cazul constituirii de provizion de 1.190 lei deductibil partial 300 lei. In aceasta a doua situatie valoarea cheltuielii nedeductibile este de 890 lei.
Cazul a) Baza calcul impozit pe profit = total venituri ( 1.000 lei) – total cheltuieli (300 lei ) = 700 lei
Impozit pe profit datorat = 700 x 16% = 112 lei.
Cazul b): Baza calcul impozit pe profit = total venituri (1.000 lei) – total cheltuieli ( 1.190 lei) + cheltuieli nedeductibile (890 lei) = 700 lei
Impozit pe profit datorat = 700 x 16% = 112 lei
Sursa :aici
IMPOZITAREA BONURILOR DE MASA
Am preluat un articol interesant de pe contabilul.ro pe care il reproduc integral
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.58/2010 pentru modificarea Codului fiscal prevede impozitarea bonurilor de masa, pe langa alte masuri deja "celebre" precum reincadrarea activitatilor dependente/independente. Normele pentru aceasta Ordonanta, publicate miercuri, 28 iulie, aduc explicatii mai mult sau mai putin clare pentru prevederile respective. Consultantul fiscal Adrian Benta a transmis un exemplu de calcul pentru impozitarea bonurilor de masa si alte observatii legate de activitatile dependente si de livrarile intre "persoanele afiliate".
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.58/2010 pentru modificarea Codului fiscal prevede impozitarea bonurilor de masa, pe langa alte masuri deja "celebre" precum reincadrarea activitatilor dependente/independente. Normele pentru aceasta Ordonanta, publicate miercuri, 28 iulie, aduc explicatii mai mult sau mai putin clare pentru prevederile respective. Consultantul fiscal Adrian Benta a transmis un exemplu de calcul pentru impozitarea bonurilor de masa si alte observatii legate de activitatile dependente si de livrarile intre "persoanele afiliate".
Legea nr. 175/2010
Legea nr. 175/2010 pentru modificarea Legii nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, Nr. 502, din 20 iulie 2010.
Art. I. — Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, se modifica dupa cum urmeaza:
— Articolul 13 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 13. — Veniturile obtinute din exploatarea proprietatii comune apartin asociatiei de proprietari. Aceste venituri alimenteaza fondurile speciale ale asociatiei de proprietari pentru reparatii si investitii cu privire la proprietatea comuna si nu se platesc proprietarilor. Lista acestor venituri, precum si cheltuielile aferente lor sunt prezentate semestrial intr-un raport afisat la avizierul asociatiei de proprietari.”
Art. I. — Legea nr. 230/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea asociatiilor de proprietari, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490 din 23 iulie 2007, se modifica dupa cum urmeaza:
— Articolul 13 va avea urmatorul cuprins:
„Art. 13. — Veniturile obtinute din exploatarea proprietatii comune apartin asociatiei de proprietari. Aceste venituri alimenteaza fondurile speciale ale asociatiei de proprietari pentru reparatii si investitii cu privire la proprietatea comuna si nu se platesc proprietarilor. Lista acestor venituri, precum si cheltuielile aferente lor sunt prezentate semestrial intr-un raport afisat la avizierul asociatiei de proprietari.”
Abonați-vă la:
Postări (Atom)