Autor: MARIA TIMUC
Acesta a fost titlul unui articol apărut în New York Times la data de 6 mai 1933, când ziarul anunţa moartea lui Li Ching Zuen, un vindecător chinez, născut în anul 1677. Documentele vremii atestau că guvernul chinez l-a felicitat cu ocazia împlinirii vârstei de 150 de ani, iar apoi la 200 de ani. "În momentul morţii sale arăta ca un bărbat de 50 de ani", aşa cum dovedeşte şi o fotografie făcută în anul 1927. "Vindecătorul acesta s-a alăturat armatei chineze la vârsta de 71 de ani ca instructor de arte marţiale şi consultant tactic", spune Susan Shumsky în cartea cu titlul "Ascensiunea - comuniunea cu maeştrii nemuritori şi cu fiinţele de lumină"(Ed. For You). Aceeaşi sursă citează descrierea uimitorului bărbat, făcută de generalul Yang Shen într-un raport militar, intitulat "O relatare reală referitoare la un bătrân în vârstă de 250 de ani, purtător de noroc": "Se poate deplasa foarte rapid prin munţi, deşi are aproape 250 de ani.(...) La o singură masă consumă trei farfurii de orez, pui şi alte tipuri de carne". Secretul vieţii lungi, descris chiar de Li Ching Zuen, este acesta; "Omul trebuie să aibă inima liniştită, să rămână la fel de calm ca o broască ţestoasă, să meargă la fel de sprinţar ca un porumbel şi să doarmă la fel de adânc ca un câine".
Secretul vieţii lungi, dezvăluit de un om care a trăit o viaţă nefiresc de lungă, conţine trei elemente esenţiale; pacea interioară, calmul "broaştei ţestoase", mersul sprinten, deci mişcarea şi somnul bun. Dar, cea mai importantă dintre toate, cea din care se nasc toate, şi mişcarea sprintenă, şi somnul bun este, de fapt, componenta interioară; "pacea". "Dacă oamenii ar avea inima liniştită şi ar sta mereu într-o stare de pace interioară, ar putea trăi şi un secol", spunea acelaşi vindecător. Consultând biografia lui, însă, constatăm că el era instruit în domeniul vindecării cu ajutorul plantelor medicinale şi, poate, că acesta este un alt ingredient indispensabil vieţii lungi, dar unul pe care nu l-a menţionat în descrierea citată mai înainte. Este probabil, însă, ca farmacia naturii să fie doar ceea ce Dumnezeu ne-a dăruit pentru cazurile în care ne pierdem pacea lăuntrică şi, o dată cu ea, ne pierdem vitalitatea, capacitatea de a ne mişca rapid, precum şi somnul bun.
Noi dobândim energie şi vitalitate prin mişcare, prin efort fizic constant, făcut zi de zi, dar şi prin somn, unde ne încărcăm bateriile uzate în stare de veghe. Uzura esenţială nu provine din mişcarea fizică; consumul de energie şi lipsa de vitalitate nu au cauza într-un exces de ordin fizic, ci în unul mental, interior.
Ne oboseşte şi ne vlăguieşte neliniştea, nu mişcarea. Ne surmenează grija şi stresul, nu munca. Ne îmbătrâneşte ura şi iritarea, supărarea şi nemulţumirea, ne pierdem energia şi vitalitatea prin consum nervos, mai degrabă decât prin consum fizic. Un somn bun ne realimentează fizic şi psihic, ne hrăneşte cu energie şi cu putere pentru că în somn ne reconectăm cu sursa vieţii, cu puterea "păcii interioare", pe care n-o mai frânge mintea, nici n-o mai tulbură emoţiile şi grijile noastre. Dacă izbutim să rămânem într-o stare de calm interior şi de pace în timpul activităţilor zilnice noi rămânem în contact cu "sursa vieţii", cu adevărul care ne călăuzeşte şi ne îngrijeşte. Pacea interioară este starea noastră naturală, cum tendinţa de a ne face griji continuu şi a ne irita, a ne simţi nemulţumiţi şi nefericiţi indică tocmai faptul că ne "scoatem din priză" sau ne deconectăm de la Sinele nostru. Nu doar că suntem mai puţin inspiraţi prin nemulţumire şi nelinişte, nu doar că ne sugrumăm singuri energia, nu doar că întrerupem relaţia cu bateriile naturale ale vieţii, dar îmbătrânim mai repede şi trăim mai puţin.
PS :PS : dacă povestea e adevărată,nu se ştie sigur ,dar merită să reflectăm .
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu