Istoria unui rapt - cum a ajuns Bucovina de la Moldova la Austria şi apoi la URSS
-ro.svg.png)
Habsburgii
au ocupat Bucovina pentru că puteau
realiza mai uşor legătura dintre teritoriile acaparate în 1772 şi Transilvania.
Bucovina de nord nu a făcut parte din Pocuţia,aşa cum
vor argumenta ei necesitatea anexării acesteia la Imperiul Habsburgic.
Bucovina
a făcut parte din pricipatul Moldovei încă de la fondarea lui, fiind partea de nord-vest al
acestuia. El era împărțit în două ținuturi: Ținutul Cernăuților și Ținutul
Sucevei. În acest
sens,stau mărturie:
Hrisoavele lui Alexandru cel Bun(1400-1432):
Documente interne emise la începutul secolului al XV-lea confirmă organizarea
administrativă a regiunii în ținuturi, precum Ținutul Cernăuților și Ținutul
Sucevei.
Tratatele de Pace Moldo-Otomane:
Actele oficiale prin care Moldova plătea tribut Porții confirmă hotarele
istorice ale voievodatului, care includeau Țara de Sus.
Arhivele Curții Imperiale de la Viena:
Documentele cancelariei habsburgice conțin hărțile și corespondența diplomatică
(ex. 1774) prin care Imperiul Austriac recunoaște că teritoriul anexat în 1775
face parte de drept din Principatul Moldovei.
Convenția din 1776: Acordul bilateral
de stabilire a noii frontiere dintre Imperiul Habsburgic și Moldova (după
raptul teritorial).
Arhivele Naționale Istorice Centrale:
Documentele Arhivele Naționale din România păstrează colecții vaste de acte
(precum Colecția Hurmuzaki) și hrisoave domnești care certifică prezența
cnejilor și a localităților nord-bucovinene în jurisdicția domnilor Moldovei
încă din perioada medievală.
In aceasta zonă
sunt centre urbane importante :
Siret: Fostă reședință domnească în a
doua jumătate a secolului al XIV-lea sub domnia lui Lațcu Vodă, a reprezentat
unul dintre cele mai vechi și înfloritoare orașe din Moldova medievală, locuit
inclusiv de o importantă comunitate catolică (negustori germani și armeni).
Storojineț: Menționat ca târg
important în secolele XVII-XVIII, așezarea a funcționat ca nod comercial pe
traseul care lega Moldova de Pocuția (regiune istorică din nord).
Cozmeni: Un târg cu o dezvoltare
economică accelerată începând cu secolele XV-XVI, remarcabil prin poziționarea
sa strategică pe vechile drumuri comerciale care străbăteau Bucovina de Nord.
Vijnița: Situat în partea de
nord-vest, aproape de Munții Carpați pe râul Ceremuș, a fost un punct cheie
pentru comerțul cu lemn și produsele pastorale și meșteșugărești care tranzitau
spre Galiția.
În secolele XIV-XVIII, provincia istorică a Bucovinei a funcționat ca o zonă unitară, iar orașele din nord făceau parte integrantă din rețeaua administrativă și economică a Principatului Moldovei. Regiunea a fost cedată Imperiului Habsburgic în 1775.
Bucovina de Nord – Cum a pierdut România acest teritoriu în 1940
În vara anului 1940, România a trecut prin una dintre cele mai dramatice perioade din istoria sa modernă. În doar câteva zile, statul român a fost obligat să cedeze teritorii importante Uniunii Sovietice, printre care și nordul Bucovinei.
Pentru oamenii care locuiau acolo, granița s-a schimbat peste noapte. Familii întregi au fost despărțite, mii de persoane s-au refugiat, iar altele au rămas sub administrație sovietică fără să fi plecat vreodată din casele lor.
Istoria Bucovinei de Nord continuă să fie și astăzi un subiect sensibil, încărcat de memorie, suferință și controverse istorice.
Ce este Bucovina?
Bucovina este o regiune istorică aflată între Carpați și râul Prut. Timp de secole, ea a făcut parte din Principatul Moldovei.
În anul 1775, regiunea a fost anexată de Imperiul Habsburgic prin Tratatul de la Palamutca (mai 1775) in care Austria și Imperiul Otoman au semnat o convenție prin care Poarta ceda teritoriul. Domnitorul Moldovei de la acea vreme, Grigore al III-lea Ghica, s-a opus ferm acestui rapt teritorial, motiv pentru care a fost asasinat de turci. Vorbm de un teritoriu de circa 10000 kmp în care se afla în anii 1774 – 1775 o populaţie de 75000 de locuitori, din care 63700 erau români, 8400 ruteni şi 3426 de altă etnie.
Cernăuți: circa 1900
Odată cu debutul administrării habsburgice, denumirea de Bucovina este adoptată oficial. Totuşi, numele nu se impune decât treptat, o vreme continuându-se utilizarea în paralel a unor denumiri mai vechi : Ţara de Sus, Ţara Moldovei, Plonina, Cordon, Cordun şi Arboroasa (acest ultim apelativ este reafirmat de un grup de studenţi români de la Cernăuţi, Ciprian Porumbescu, Zaharia Voronca, Constantin Morariu, care au înfiinţat “Societatea Arboroasa” în 1873)
Orașul Cernăuți era considerat unul dintre cele mai dezvoltate orașe din regiune și un adevărat centru universitar și intelectual. Aici au studiat sau activat personalități importante precum Mihai Eminescu și Aron Pumnul.
Unirea Bucovinei cu Regatul României la 28 noiembrie 1918
După Primul Război Mondial și destrămarea Imperiului Austro-Ungar, Bucovina s-a unit cu România în anul 1918..După prăbuşirea monarhiei austro-ungare şi dezmembrarea imperiului în state naţionale, Consiliul Naţional al Bucovinei întrunit la 28 noiembrie 1918, a hotărât în majoritate unirea cu România.
Ziua de 28 noiembrie 1918 a fost cea mai mare sărbătoare a Bucovinei, împlinirea visului de aur, pentru că România este patria noastră şi a tuturor românilor, e România celor dispăruţi de demult şi a celor de mai apoi, a celor ce vor veni în veacul veacurilor.
Ca urmare a hotărârii de unire a Cosiliului Naţional din Bucovina, trupele române au intrat în teritoriu, sub comanda generalului Iacob Zadik, consfinţind actul şi zădărnicind manevrele miltare ale Republicii Populare a Ucrainei Occidentale. Unirea Bucovinei cu România a fost recunoscută oficial, prin Tratatul de Pace de la Saint Germain încheiat cu Austria la 10 septembrie 1919.
Pactul Ribbentrop–Molotov și împărțirea Europei
La 23 august 1939, Germania nazistă și Uniunea Sovietică au semnat Pactul Ribbentrop–Molotov.
În spatele acordului oficial exista și un protocol secret prin care cele două mari puteri își împărțeau sferele de influență în Europa de Est.
Basarabia era inclusă în zona de interes sovietică. Totuși, nordul Bucovinei nu apărea inițial în documentele secrete. Cu toate acestea, în vara anului 1940, Uniunea Sovietică a cerut și acest teritoriu.
Ultimatumul sovietic din 1940
România se afla atunci într-o situație extrem de dificilă:
- Franța fusese înfrântă de Germania;
- Marea Britanie era izolată;
- România nu avea sprijin militar extern;
- armata română nu era pregătită pentru un conflict cu URSS.
În aceste condiții, autoritățile române au acceptat retragerea fără război.
Pentru populația locală, consecințele au fost dramatice. Mii de oameni au încercat să se refugieze spre sud, iar multe familii au fost separate de noua frontieră.
Deportările și ocupația sovietică
După ocuparea teritoriului, administrația sovietică a început un proces rapid de sovietizare:
- arestări,
- deportări,
- confiscări de proprietăți,
- colectivizare,
- restricții culturale și religioase.
Unul dintre cele mai tragice episoade a fost Masacrul de la Fântâna Albă, când civili români care încercau să treacă granița spre România au fost împușcați de trupele sovietice.
Mulți locuitori ai regiunii au fost deportați în Siberia sau în alte zone îndepărtate ale Uniunii Sovietice.
Bucovina de Nord astăzi
După Al Doilea Război Mondial, nordul Bucovinei a rămas în componența Uniunii Sovietice, fiind inclus în RSS Ucraineană.
Astăzi, teritoriul face parte din Ucraina. În regiune trăiesc încă importante comunități de români, iar problema păstrării limbii și identității culturale rămâne un subiect important.
De ce este importantă această istorie?
Istoria Bucovinei de Nord nu înseamnă doar schimbări de granițe. Este și povestea oamenilor care au trăit transformări dramatice fără să își părăsească propriile case.
Înțelegerea acestor evenimente este importantă pentru păstrarea memoriei istorice și pentru înțelegerea contextului complicat al Europei de Est în secolul XX.
În decursul istoriei Nordul Bucovinei (Regiunea Cernăuți) a făcut parte din:
Principatul Moldovei 1346-1774
Imperiul Habsburgic 1774-1867
Austro-Ungaria 1867-1918
Regatul României 1918-1940
URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) 1940-1941 Regatul României 1941-1944 URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) 1944-1991
Ucraina 1991–prezent
Concluzie
Pierderea Bucovinei de Nord în 1940 rămâne unul dintre cele mai importante momente din istoria României moderne.
Evenimentele au fost rezultatul tensiunilor geopolitice dintre marile puteri ale vremii și au schimbat definitiv destinul regiunii și al populației sale.
Astăzi, memoria acelor ani continuă să fie vie atât în România, cât și în comunitățile românești din nordul Bucovinei.
