Cei trei magi de la rasarit .Originea numelor lor .

,,Trei crai de la răsărit

Cu steaua-au călătorit
Și-au mers, după cum cetim,
Până la Ierusalim”
    Aşa începe o cplinda tradiţională românească,făcând referire la trei străini,menţionaţi în Evanghelia după Matei . Lor nu li se pomeneşte numele, nici că ar fi trei sau mai mulţi, ci numai că au venit din Răsărit şi că I-au adus Pruncului Iisus trei daruri simbolice: aur – simbolul regalităţii, smirnă – simbol al sacrificiului, şi tămâie – simbol al spiritualităţii. Se spune că aceste daruri au fost lăsate de către Adam pe un munte din Persia, pentru a fi aduse lui Mesia când va veni pe Pământ.
    Preoţii au aşteptat secole de-a rândul un semn care să vestasca venirea lui Mesia .În cele din urmă ,se ptrece un fenomen cosmic interpretat ca fiin semnul mult aşteptat  . Cu doi ani înainte de Naşterea Domnului, apare pe cer o stea strălucitoare, pe care au văzut-o trei bărbaţi şi, călăuziţi de ea, au ajuns la regele Irod care i-a îndrumat la Bethleem, unde se născuse Iisus.
Conform Bisericii  Catolice, Melchior,Baltazar şi Gaspar sunt consideraţi sfinţi şi se sărbătoresc ;a 6 Ianuarie .Numele celor trei magi se bazează mai multt pe legende.

Suntem credinciosi cu adevarat ? Sau suntem doar religiosi ?

        Vreau sa precizez  ca aceasta postare nu se doreste a fi nici critica si nici dojenitoare, la adresa enoriasilor si nici  a Bisericii noastre ortodoxe . E mai mult o reactie la discutiile din ultimile zile cu privire la subventionarea Bisericii si o consecinta a interactiunii mele si a cunoscutilor mei cu preotii .
        Daca ar fi sa ne luam dupa numarul mare de oameni care vin la biserica in zilele de mare sarbatoare crestina,am  spune ca suntem credinciosi. In realitate foarte multi,ca sa nu zic majoritatea,dintre acestia se duca la biserica,ori la sfintele moaste ca  sa il imbuneze pe Dumnezeu atunci cand ii loveste un necaz ori o boala, sau cand sunt batrani si vor sa se apropie mai mult de credinta spre iertarea pacatelor,sau la nunti botezuri si inmormantari. In restul timpului nu prea  mergem  la biserca, duminica si nu ne prea  intereseaza randuielile bisericesti. Dumezeu,Iisus, si Sfantul Duh raman ,in mintea noastra, ceva abstract,care se afla acolo sus ca sa ne vegheze si sa ne ajute la nevoie.  Nu spun ca trebuie sa fii habotnic,sa stai numai in rugaciuni si in post. Pledez impotriva ipocriziei in credinta si pentru tratarea Domnului ca pe un prieten caruia ii mai treci din cand in cand pragul casei,si nu doar cand ii ceri ceva .Daca nu facem asta,suntem doar religiosi, la nevoie,nu suntem credinciosi.