Suntem credinciosi cu adevarat ? Sau suntem doar religiosi ?

        Vreau sa precizez  ca aceasta postare nu se doreste a fi nici critica si nici dojenitoare, la adresa enoriasilor si nici  a Bisericii noastre ortodoxe . E mai mult o reactie la discutiile din ultimile zile cu privire la subventionarea Bisericii si o consecinta a interactiunii mele si a cunoscutilor mei cu preotii .
        Daca ar fi sa ne luam dupa numarul mare de oameni care vin la biserica in zilele de mare sarbatoare crestina,am  spune ca suntem credinciosi. In realitate foarte multi,ca sa nu zic majoritatea,dintre acestia se duca la biserica,ori la sfintele moaste ca  sa il imbuneze pe Dumnezeu atunci cand ii loveste un necaz ori o boala, sau cand sunt batrani si vor sa se apropie mai mult de credinta spre iertarea pacatelor,sau la nunti botezuri si inmormantari. In restul timpului nu prea  mergem  la biserca, duminica si nu ne prea  intereseaza randuielile bisericesti. Dumezeu,Iisus, si Sfantul Duh raman ,in mintea noastra, ceva abstract,care se afla acolo sus ca sa ne vegheze si sa ne ajute la nevoie.  Nu spun ca trebuie sa fii habotnic,sa stai numai in rugaciuni si in post. Pledez impotriva ipocriziei in credinta si pentru tratarea Domnului ca pe un prieten caruia ii mai treci din cand in cand pragul casei,si nu doar cand ii ceri ceva .Daca nu facem asta,suntem doar religiosi, la nevoie,nu suntem credinciosi.
     
  Mai nou, unii motiveaza ca s-au indepartat de credinta,din pricina slujitorilor ei .Intelepciunea populara spune ,, sa faci ce  zice popa,nu ce face el",facand astfel distinctia diintre preot si omul de sub sutana,acesta din urma platind si el pentru pacatele lui. Dar  e mai comod,nu e asa, sa dai vina pe preot ca nu te duci la biserica.  
       Marea vina a bisericii ,in raporturile sale cu mirenii sau cu propriul  cler,este  negarea reformarii si adaptarii la acest secol ,preferand sa ramana incremenita in dogmele vechi. De exemplu,cand un om simte nevoia ,la un moment dat, sa-si descarce sufletul, apeland la duhovnicul sau ,el nu o poate face instantaneu si deschis,ci trebuie sa respecte musai un anumit canon ,eventual sa fie si nefumator,si abia apoi sa se spovedeasca sau sa se impartaseasca. Dupa cate stim Iisus primea langa el pe oricine dorea sa i se alature,sau intra in casa  oricui il chema ,cu inima deschisa si neconditionat . Pana la urma,preotul ar putea  calauzi  credinciosul pe drumul cel mai lesnicios  spre apropierea de Dumnezeu. Nu neg canonul si nici efortul  ce trebuie depus de cineva spre mantuire ,ci ma refer la iscusinta preotului de a fi duhovnic. Sa nu mai spun de toate celelalte conditionari, de ordin financiar,impuse de B.O.R,pe care le stim cu totii si care ,evident, ca duc la ,,slabirea credintei". Da,este nefiresc ca biserica sa fie cea mai bogata institutie,desi crestinismul se refera la o viata in cumpatare si pentru ajutorarea aproapelui. Da,este adevarat ca multi din banii adunati ,de biserica de la enoriasi ,sunt cheltuiti pe opulenta si indestularea clerului,dar ma intorc la proverbul :,,sa faci ce zice popa ,nu ce face el".  
        Dar trecand peste toate astea,relatia cu Dumnezeu tine de intimitatea fiecaruia dintre noi. si nu trebuie blamat nimeni pentru modul in care vede aceasta relatie .
       Cu privire la discutiile din aceste zile ,privind finantarea  de la bugetul de stat a B.O.R ,nu vad nicio problema in asta ,atat timp cat toate bisericile,de orice rit sunt tratate in mod egal si cat sunt bani folositi cu intelepciune si in spiritul credintei .Nu din aceasta cauza nu avem spitale si scoli, stiti bine.Haideti sa incercam sa nu mai ridicam primii piatra .

























.










                                                                                                                               





Niciun comentariu: