Stocurile nevândute,expirate sau fără mişcare se scot din evidenţă numai după ce s-a făcut inventarierea.Conform prevederilor legale(rt. 2 alin. (1) din Normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii aprobate prin OMFP nr. 2.861/2009),inventarul se face, obligatoriu,cel puţin o dată pe an sau n cazul fuziunii sau încetării activităţii, precum şi în următoarele situaţii:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare-primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege.
Rezultatele inventarierii se înscriu de către comisia de inventariere într-un proces-verbal.Acesta trebuie precizeze: data întocmirii, numele şi prenumele membrilor comisiei de inventariere, numărul şi data deciziei de numire a comisiei de inventariere, gestiunea/gestiunile inventariată/inventariate, data începerii şi terminării operaţiunii de inventariere, rezultatele inventarierii, concluziile şi propunerile comisiei cu privire la cauzele plusurilor şi ale lipsurilor constatate şi persoanele vinovate, precum şi propuneri de măsuri în legătură cu acestea, volumul stocurilor depreciate, fără mişcare, cu mişcare lentă, greu vandabile, fără desfacere asigurată şi propuneri de măsuri în vederea reintegrării lor în circuitul economic,etc
Scoaterea din evidenţă a stocurilor nevândute,expirate sau fără mişcare se face pe baza propunerii de casare înaintată de comisia de inventariere şi a procesului verbal menţionat.
Art. 128 alin. (8) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal nu constituie livrare de bunuri, bunurile de natura stocurilor degradate calitativ, care nu mai pot fi valorificate, precum şi activele corporale fixe casate, dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii:
a) bunurile nu sunt imputabile;
b) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse în această categorie şi produsele accizabile pentru care autoritatea competentă a emis decizie de aprobare a distrugerii în cadrul antrepozitului fiscal;
c) se face dovada că bunurile au fost distruse.
a) bunurile nu sunt imputabile;
b) degradarea calitativă a bunurilor se datorează unor cauze obiective dovedite cu documente. Sunt incluse în această categorie şi produsele accizabile pentru care autoritatea competentă a emis decizie de aprobare a distrugerii în cadrul antrepozitului fiscal;
c) se face dovada că bunurile au fost distruse.
În aceste condiţii,societatea nu are obligaţia de a colecta TVA..
În caz contrar,scoaterea din evidentă se consideră livrare de bunuri către sine pentru care societatea este obligată să emită o autofactură care se înscrie în jurnalele pentru vânzări şi se preia corespunzător în declaraţia 300(decont de tva)
Cheltuielile cu scoaterea din evidenţă sunt nedeductibile pentru că nu îndeplinesc prevederile art 21 cod fiscal adică nu sunt efectuate scopul realizării de venituri impozabile.Vezi monografia link
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu