Având în vedere Directiva 2002/19/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora (Directiva privind accesul),având în vedere Directiva 2002/20/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice (Directiva privind autorizarea), având în vedere Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice (Directiva-cadru),având în vedere Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 7 martie 2002 privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile electronice de comunicaţii (Directiva privind
serviciul universal),având în vedere modificările survenite asupra textului directivelor indicate mai sus ca urmare a adoptării Directivei 2009/136/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a Directivei 2002/22/CE privind serviciul universal şi drepturile utilizatorilor cu privire la reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, a Directivei 2002/58/CE privind prelucrarea datelor personale şi protejarea confidenţialităţii în sectorul comunicaţiilor publice şi a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 privind cooperarea dintre autorităţile naţionale însărcinate să asigure aplicarea legislaţiei în materie de protecţie a consumatorului, respectiv a Directivei 2009/140/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 noiembrie 2009 de modificare a directivelor 2002/21/CE privind un cadru de reglementare comun pentru reţelele şi serviciile de comunicaţii electronice, 2002/19/CE privind accesul la reţelele de comunicaţii electronice şi la infrastructura asociată, precum şi interconectarea acestora şi 2002/20/CE privind autorizarea reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice,având în vedere Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor cu privire la contractele la distanţă,ţinând cont de faptul că obligaţia României, în calitate de stat membru al Uniunii Europene, de a asigura transpunerea Directivei 2009/140/CE şi a Directivei 2009/136/CE în legislaţia naţională până cel târziu la data de 25 mai 2011 nu a fost dusă la îndeplinire,întrucât, ca urmare a nerespectării termenului de transpunere a Directivei 2009/140/CE şi a Directivei 2009/136/CE, Comisia Europeană a declanşat proceduri prealabile acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, România primind din partea Comisiei Europene în data de 18 iulie 2011 Notificarea de punere în întârziere în cauzele nr. 2011/0939, respectiv nr. 2011/0940,întrucât în data de 24 noiembrie 2011 Comisia Europeană a emis avizul motivat în cauzele menţionate, ultima etapă precontencioasă a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, stabilind în acest sens data de 25 ianuarie 2012 ca termen de conformare şi de comunicare a măsurilor de transpunere a acestor directive, înainte de a sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene,ţinând cont de faptul că o întârziere suplimentară în ceea ce priveşte respectarea obligaţiei de comunicare a măsurilor de transpunere poate atrage înaintarea la Curtea de Justiţie a Uniunii Europene de către Comisia Europeană împotriva României a acţiunii în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor, în temeiul art. 258 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene,ţinând seamă de faptul că Directiva 2009/140/CE şi Directiva 2009/136/CE au prevăzut drepturi în favoarea utilizatorilor finali într-un mod suficient de concret şi de detaliat astfel încât prin neasigurarea efectivităţii unor astfel de drepturi, consecinţă a netranspunerii în termen a directivelor indicate, se afectează îndeosebi în mod direct interesele utilizatorilor finali de servicii de comunicaţii electronice,ţinând cont de faptul că, potrivit art. 260 alin. (2) şi (3) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, răspunderea României pentru încălcarea obligaţiilor de a transpune Directiva 2009/140/CE şi Directiva 2009/136/CE se poate concretiza atât în plata unei sume forfetare, cât şi a unor penalităţi cu titlu cominatoriu care se vor calcula de la termenul de conformare stabilit în avizul motivat,având în vedere faptul că prin Comunicarea Comisiei Europene SEC (2011) 1.024 din 1 septembrie 2011 a fost stabilită pentru România suma minimă forfetară de 1.710.000 euro, iar valoarea factorului naţional „n“ pentru calcularea penalităţilor cominatorii este de 3,29, penalităţile putând fi cuprinse între, aproximativ, 2.000–130.000 euro/zi de întârziere, ceea ce, ţinând seama de întârzierea semnificativă a transpunerii Directivei 2009/140/CE şi a Directivei 2009/136/CE, ar putea avea un impact important asupra bugetului de stat,luând în considerare faptul că aceste elemente vizează interesul public, constituind situaţii de urgenţă şi extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, în temeiul art. 115 alin. (4) din Constituţia României, republicată,Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă de urgenţă.
| continuare document |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu