Antrepozit fiscal

          Definiţie :Antrepozitul fiscal reprezintă locul aflat sub controlul autorităţii fiscale competente (Ministerul Finanţelor Publice sau Direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili sau direcţiile regionale vamale) unde produsele accizabile sunt produse, transformate, deţinute, primite sau expediate în regim suspensiv de către antrepozitarul autorizat, în exerciţiul activităţii, în anumite condiţii prevăzute de Codul fiscal şi de normele aferente acestuia.
    
   Un antrepozit fiscal poate fi folosit numai pentru producerea şi/sau depozitarea de produse accizabile. Nu poate fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile.
        Sub incidenţa sistemului de antrepozitare fiscală intră produsele accizabile armonizate şi anume:
- bere; vinuri;  băuturi fermentate, altele decât berea şi vinul;
-  produsele intermediare; alcool etilic (prin alcool etilic se înţelege atât alcoolul etilic rafinat şi distilatele utilizate ca materie primă, cât şi băuturile spirtoase şi alte băuturi cu conţinut de alcool);
- produse din tutun;
Un antrepozit fiscal poate funcţiona doar pe baza autorizaţiei emisă de comisia instituită în acest scop la Ministerul Finanţelor Publice prin ordin al ministrului.
        Etapele  necesare autorizării :
 1.Depune o cerere la autoritatea fiscală teritorială (direcţiile generale ale finanţelor publice teritoriale), după modelul prevăzut în normele de aplicare a codului fiscal însoţită de documentele prevăzute în cerere.
2.Autoritatea fiscală teritorială va verifica realitatea şi exactitatea informaţiilor şi a documentelor depuse, precum şi respectarea condiţiilor impuse de lege,
3.Autoritatea fiscală teritorială va înainta documentaţia respectivă, însoţită de un referat care să cuprindă punctul lor de vedere, la Ministerul Finanţelor Publice
         Alte cerinţe obligatorii pentru antrepozitar
locul - antrepozitul fiscal - urmează a fi folosit numai în scopul în care a fost declarat în cerere ( producţie, prelucrare, depozitare);
ˇ locul este amplasat, construit şi echipat astfel încât să se prevină scoaterea produselor accizabile din acest spaţiu fără plată accizelor;
ˇ locul nu va fi folosit pentru vânzarea cu amănuntul a produselor accizabile;
ˇ administratorii antrepozitărilor autorizaţi propuşi să nu fi fost condamnaţi definitiv pentru evaziune fiscală, abuz de încredere, fals, uz de fals, înşelăciune, delapidare, mărturie mincinoasă, dare sau luare de mâţă, în ultimii 5 ani;
ˇ să depună la autoritatea fiscală competentă (Comisia instituită la nivelul Ministerului Finanţelor Publice) o garanţie financiară care să acopere riscul de neplată a accizelor pentru produsele accizabile care părăsesc antrepozitul fiscal. Garanţia financiară poate îmbrăca următoarele forme:  numerar, prin constituirea unui depozit special la Trezoreria Statului, ipotecă sau garanţie bancară;
Modul de calcul a garanţiei financiare este prevăzut în normele de aplicare a codului fiscal. Antrepozitarul autorizat este obligat să-şi calculeze garanţia şi să propună forma garanţiei, valoarea finală a acesteia fiind stabilită de Comisie;
ˇ să instaleze şi să menţină încuietori, sigilii, instrumente de măsură sau alte instrumente similare, necesare asigurării securităţii produselor accizabile amplasate în antrepozitul fiscal;
ˇ să ţină un sistem corespunzător (computerizat)  de evidenţă  a  produselor aflate în antrepozite, a celor intrate sau ieşite, a celor pierdute, precum şi a  accizelor aferente acestora.
 Autoritatea fiscală competentă va notifica în scris autorizarea ca antrepozit fiscal, în termen de 60 de zile de la data depunerii documentaţiei complete de autorizare.
   Autorizaţia va conţine următoarele:
a) elementele de identificare ale antrepozitarului autorizat;
b) descrierea şi amplasarea locului antrepozitului fiscal;
c) tipul produselor accizabile şi natura activităţii;
d) capacitatea maximă de depozitare, în cazul antrepozitelor fiscale utilizate numai pentru operaţiuni de depozitare;
e) nivelul garanţiei;
f) perioada de valabilitate a autorizaţiei;
g) orice alte informaţii relevante pentru autorizare.
(3) În cazul antrepozitelor fiscale autorizate pentru depozitare, capacitatea maximă de depozitare a antrepozitului fiscal propus va fi determinată de comun acord cu autoritatea fiscală competentă, în conformitate cu precizările din norme. Odată determinată, aceasta nu va putea fi depăşită în condiţiile autorizării existente. Dacă aceasta capacitate de depozitare depăşeşte maximul stabilit în autorizaţie, va fi necesar ca, în termen de 15 zile de la modificarea capacităţii de depozitare iniţiale, să se solicite o aprobare pentru circumstanţele schimbate.
(4) Autorizaţiile pot fi modificate de către autoritatea fiscală competentă.
(5) Înainte de a fi modificată autorizaţia, autoritatea fiscală competentă trebuie să-l informeze pe antrepozitarul autorizat asupra modificării propuse şi asupra motivelor acesteia.
(6) Antrepozitarul autorizat poate solicita autorităţii fiscale competente modificarea autorizaţiei, în condiţiile prevăzute în norme.
(7) Procedura de autorizare a antrepozitelor fiscale nu intră sub incidenţa prevederilor legale privind procedura aprobării tacite. AC18
sursă :contzilla , avocatnet.ro si codfiscal.net